Două eclipse de lună și două de soare, în anul 2025 - 2 ore în urmă
Salvamontiștii maramureșeni, Moși Crăciuni pentru 50 de copii din satele cele mai greu accesibile ale județului - 2 ore în urmă
Pietre de poveste din zona Băiuț (II) - 3 ore în urmă
Praznicul Nașterii Domnului la Catedrala Episcopală din Baia Mare - 5 ore în urmă
În Moisei: Festivalul Național de Colinde și Obiceiuri de Iarnă „Ioan Horea” ajunge la cea de-a XIII-a ediție - 6 ore în urmă
Maica Domnului, cinstită în a doua zi de Crăciun - 19 ore în urmă
În centrul orașului Cavnic va avea loc Festivalul „Parada Brondoșilor” - în urmă
Săniuțele pe derdeluș au rămas o amintire - în urmă
Elevii vor avea acces mai facil la programele cercetașilor - 1 zi în urmă
„Bună sara, gazdă aleasă”: Concert de colinde în Șomcuta Mare - 1 zi în urmă
O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (VIII), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Casa „Iancu de Hunedoara”/Casa „Elisabeta”
Continuăm povestea edificiilor din Baia Mare, cu imobilul situat în Piața Libertății nr. 18 și str. Mihai Viteazul nr. 2A, 2C cunoscut sub numele de Casa „Iancu de Hunedoara” și de care se leagă momente importante din trecutul comunității noastre.
***
Monument istoric de arhitectură (secolele XV-XVIII), Casa „Iancu de Hunedoara”/Casa „Elisabeta” figurează pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) cu indicativul MM-II-m-A-04463.
Situată pe latura de est a pieței, aceasta face parte din categoria caselor personalizate din orașul Baia Mare. Puțini sunt băimărenii care să nu știe unde se află edificiul cunoscut astăzi sub numele de „Casa Iancu de Hunedoara” sau „Casa Elisabeta”, nume legate de vestita familie domnitoare a Huniazilor. În „Lista cu recensământul monumentelor istorie din regiunea Maramureș” din anii 1962-1963, imobilul figurează la poziția 83 sub numele de „Casa Corvin”. Edificiul se numără printre cele câteva case care au fost inventariate și trecute în prima „Listă a Monumentelor Istorice din România” întocmită în anul 1955 (cu numărul 292) [1].
Zi de târg, anii 1900 (fotografie); detaliu: latura de est, Casa Iancu de Hunedoara/Casa Elisabeta
Istoria edificiului se leagă de familia Huniazilor. Astfel, în anul 1445 domeniile oraşului Baia Mare au ajuns în proprietatea lui Ioan/Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1441-1446), guvernator al Ungariei (1446-1453). Un an mai târziu, în 1446, potrivit tradiției, Iancu de Hunedoara a vizitat oraşul Baia Mare şi a dispus construirea unui castel fortificat pentru soţia sa, Szilágyi Erzsébet, orașul cunoscând o etapă de pregnantă dezvoltare urbană. După 1456 (când Iancu moare, imediat după victoria obţinută la Belgrad asupra turcilor otomani), conform tradiției, lucrările edilitare începute în orașul de pe Săsar, au fost finalizate de fiul său, Matia Corvin, în calitate de rege al Ungariei (1458-1490). Acesta a acordat orașului numeroase privilegii, inclusiv cel care permitea înconjurarea sa cu ziduri de apărare din piatră.[2]
Casa Elisabeta a fost ridicată, asemenea altor imobile din centrul orașului medieval Baia Mare, pe ruinele unor clădiri sau fundaţii mai vechi.
Piața Unirii, perioada interbelică (carte poștală ilustrată); în fundal, pe latura de est, Casa Iancu de Hunedoara
Arcadele suspendate peste vechea stradă care făcea odinioară legătura între piaţa oraşului şi Monetăria erarială, azi str. Mihai Viteazul, sunt elemente de arhitectură care ne amintesc de vechiul oraș medieval. Din structura interioară, încăperile situate la parter au tavanul boltit, iar la etaj camerele au planşeul drept.
În anul 1961 s-au efectuat reparaţii și amenajări interioare, încăperile (atât dinspre piață cât și cele dinspre strada Mihai Viteazul) fiind mult timp destinate spațiilor de locuit. [1].
Piața Libertății, latura de est, Casa Iancu de Hunedoara, anii 1974-1980 (fotografie)
Piața Libertății, latura de est, Casa Iancu de Hunedoara, anii 1980-1985 (fotografie)
După Marea Unire din 1918, Casa „Iancu de Hunedoara” a intrat în posesia Statului Român, iar după anul 1989, părți din clădire au fost vândute către diferite persoane fizice și juridice. Etajul și parterul clădirii dinspre piață au fost vreme îndelungată în administrarea Muzeului Județean Maramureș, astfel încât spațiile au fost adaptate în interior la cerințele specifice instituției muzeale. Cele două încăperi generoase de la etaj au găzduit multe expoziții temporare cu tematică istorică și flori de mină, fiind de altfel una dintre puținele locații de expunere ale muzeului la vremea respectivă. [3].
Casa Iancu de Hunedoara, anul 2011 (fotografie)
În prezent, imobilul este deținut de mai mulţi proprietari, printre care și Primăria municipiului Baia Mare. Istoria și cultura de peste 500 de ani din spatele acestei clădiri solicită şi obligă, în numele conştiinţei comunitare, la o grabnică rezolvare a problemelor juridice care să permită reabilitarea sa, astfel încât acest simbol emblematic să-și aibă locul privilegiat în circuitul istoric şi turistic al oraşului Baia Mare.
Casa Iancu de Hunedoara, anul 2022 (fotografie)
(Va urma)
Dr. Viorel RUSU, director,
Lucia POP, muzeograf,
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
Sursa fotografiilor: Colecția de fotografii și cărți poștale ilustrate a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș/Zamfir Șomcutean
Referințe bibliografice:
- Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Lista monumentelor din Regiunea Maramureș, după localități, decembrie 1963, manuscris, f.a.
- Rusu Viorel, Pop, Lucia, Rivulus Dominarum-690. Vestigii și mărturii istorice medievale, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Seria „Muzeul Viu” nr. 4, Baia Mare, 2019.
- Rusu Viorel, Pop, Lucia, Contribuţii la istoria muzeului băimărean 1898-2014, în „Marmatia”, publicaţie periodică a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare, nr. 11, 2014.
Citește și