Share
O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (XII), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Oficiul Salinar (azi, Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”)

O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (XII), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Oficiul Salinar (azi, Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”)

Continuăm povestea edificiilor din Baia Mare cu episodul dedicat clădirii situată pe strada 1 Mai nr. 8 în care funcționează astăzi Muzeul de Artă.

***

Monument istoric de arhitectură, Oficiul Salinar (azi, Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”) figurează pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) cu indicativul MM-II-m-A-04434.

Construcţia edificiului a început în anul 1748, când s-a clădit subsolul și parterul. Anul construirii este atestat de incizia din partea superioară a ancadramentului portalului: „1748”, ceea ce înseamnă anul construcției.

În decursul timpului clădirea a avut diferite utilizări, iniţial aici fiind birourile Oficiului Salinar și depozitul de sare. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a fost sediu de bancă, iar apoi spaţiile au fost amenajate pentru locuinţe. Edificiul este cunoscut în oraş cu numele de „Casa Dragoş”, de la cel care a fost proprietar la un moment dat, respectiv avocatul dr. Teofil Dragoş (1874-1934). Acesta a fost o importantă personalitate politică, un excelent avocat şi un om deschis modernităţii, fie în calitate de prefect al judeţului Satu Mare (în perioada ianuarie-octombrie 1922), fie de fondator de bănci (Banca AURORA în 1907) sau de proprietar-editor (editura Minerva, 1926-1934).

Din anul 1954 edificiul a devenit sediul Muzeului Regional Baia Mare, ulterior, din 1968, al Muzeului Județean Maramureș. Imobilul are trei niveluri: subsol parţial (care este probabil partea cea mai veche din construcţie), parter (unde toate încăperile sunt boltite) și etaj (unde spațiile au plafon drept). Supraetajarea imobilului a avut loc în secolul al XIX-lea, după cum se vede din ziduri. Clădirea este înzestrată cu sobe de teracotă ornamentate care aparţin secolului al XIX-lea, cu excepţia sălii din aripa dinspre şcoală, care s-a executat în anii 1955-1956.

Din 1984 în acest edificiu a funcţionat Secţia de Artă a Muzeului Judeţean Maramureş, iar de la finalul anului 2006, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

 

Dr. Viorel Rusu, director,

Lucia Pop, muzeograf,

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș

 

Sursa fotografiilor: Colecția de fotografii și cărți poștale ilustrate a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș/Zamfir Șomcutean.

Referințe bibliografice:

  1. Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Lista monumentelor din Regiunea Maramureș, după localități, decembrie 1963, manuscris, f.a.
  2. Viorel Rusu; Lucia Pop, Povestea lor – istoria noastră. Personalităţi băimărene înainte şi după 1900. Patrimoniu memorial băimărean, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, seria „Muzeul Viu”5, Baia Mare, 2019.

Citește și

O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (XI), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Grădinița cu program prelungit „Ion Creangă”


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.



Lasă un comentariu