„Osima” – proză de Marian Ilea, partea a XIII-a

Continuăm publicarea pe DirectMM.ro a romanului-foileton „Osima”, de Marian Ilea. Lectură plăcută vă dorim!

XIII

Douăzeci şi trei noiembrie a căzut într-o sâmbătă. Zi de târg mare. Căile Ferate ale Imperiului n-aveau zile libere. De cu seară, Luther se apucase de scris cartonul zilnic al Berăriei Luther. Își pierduse orice răbdare. Dimineaţa trebuia să acţioneze. La ora opt îşi luase un halat gri din dotarea Căilor ferate, peste hainele de odihnă. Plecase în târg. La margine se aşezaseră: pieptănarii, spiţerii, geambaşi, mai către piaţa centrală lăutarii îşi pregăteau deja instrumentele. Toată lumea aia adunată îl saluta.

Luther Schuller se urcase pe masa unei tarabagioaice, printre legume. În Piaţa Centrală se făcuse linişte, doar vântul îi flutura halatul iar el striga: „Domnilor: Knoblauch, Hielbel, Lerach, Beldinger, Gartner, Northaus, Talian şi voi toți, Herina are meşteşugari aleşi, meseriaşi cunoscuţi în oraş, dar ştiinţa lor nu e dusă mai departe, la Viena, la Graz, peste tot. (scurtă pauză) Domnilor negustori și voi toți, cu aceştia am putea învinge uşor America, dar despre femeia gospodină nu umblă vorba pe nicăieri, se vorbește doar în Herina, domnilor. Aici, ca peste tot, femeia care este frumoasă păcătuieşte fără să vrea şi apoi doreşte să mai păcătuiască, până devine coasa ce taie în carne vie. Domnilor negustori și voi toți, călugăriţa care se spală mai des de două ori pe lună păcătuieşte, peste tot e păcatul, peste tot domnia lui e atotputernică. Domnilor negustori şi voi toți, desfrâul este de nestăvilit la orice femeie. Ce are de spus femeia în apărarea ei? Orice ar spune, domnilor negustori şi voi toți (urlă mai tare) soarta îi este pecetluită. Aşa e în Herina, domnilor. Ca peste tot. Scâncetul câinilor sau cântatul cocoşilor la miezul nopţii e semn de netăgăduit. În jurul lacului din munte am găsit broaşte cu gurile umplute cu pietricele. (Cu ochii scoși din orbite) Domnilor negustori și voi toți: gurile acelea erau cusute, lucru care agravează toate circumstanţele. (Scurtă pauză) Vai mie! Noaptea trecută, domnilor și voi toți, am primit vizita unui moroi din Csongrad, m-a dat cu capul de colţul uşii, mi-a învineţit ochii şi când am început să mă rog cu o cruce în mână, abia atunci s-a enervat şi m-a luat la bătaie. Vroia să mă lase într-o baltă de sânge! Domnilor, nu a reuşit. Moroiul din Csongrad a schilodit, a damblagit şi a adus nenorociri în multe locuri, dar i s-a înfundat. Cu Luther Schuller de la Calea Ferată Imperială nu i-a mai mers. (Ton încrezător) Domnilor negustori și voi toți, au fost şi vremuri de groază în Herina când cei fără de suflet exploatau cetăţenii sărăciţi, dar au apărut și binefacerile, tot prin negustorimea oraşului, atunci când unul Ostapiciuk şi-a deschis prăvălia și a vândut fără profit. Negustorul acela a făcut primele haine din blană de dihor din tot Imperiul şi s-a procopsit. Pe merit domnilor negustori și voi toți. Herina a început să prospere. La marginea Herinei dacă sapi gropi de trei metri ţâşnesc flăcările albastre. Flăcările care frig mâinile şi picioarele. Herina e clădită pe cărbunele de dedesupt unde se adună gazele. (Pauză, ton aspru) Domnilor consilieri și voi toți, din rădăcini, ierburi, flori şi seminţe domnul farmacist Talian face fierturi şi apoi alifii pe care le vinde bolnavilor fără taxa Vienei. Şi pentru că de-acuma se ştie, s-a aflat, domnilor negustori şi voi toți, Luther Schuller vă spune că au apărut printre noi curvele alungate din Viena, au fost trimise peste tot ca fete care cântă la pian, ca femei specializate în arta conversaţiei… (Îi face cu ochiul și șoptește: Tu ce zici, Johann? ) Trebuie să avem multă atenţie, domnilor consilieri şi voi toți, avem şi-n Herina…”

Halatul domnului Luther Schuller se ridică ca o rochie. Lumea e numai ochi și urechi și gură căscată. Şeful de gară al Herinei începe să valseze printre cartofii reci, roşiile coapte, cepele gălbui…și continuă să urle „Avem şi-n Herina…”; ca din pământ, apare domnul Comisar de poliţie Vitebsk. Privește curios în ochii umezi ai şefului de gară. „Bună dimineaţa, domnule Comisar de poliţie. În sfârşit aţi venit”, şoptește Luther. „Haideţi să mergem, domnule Luther”, șoptește Vitebsk. „De acord, de acord”, șoptește Luther, coborând de pe tarabă cu un zâmbet pe faţă. Privește înspre prăvălia domnului Knoblauch și îi face cu ochiul: „Tu ce zici, Johann?”. „Aţi zis ceva, domnule Luther?”. „Nimic, nimic, domnule Comisar. Totul e în regulă”, șoptește deja fostul şef de gară al Herinei. „La Lemberg, la ospiciu, aveți un loc rezervat, domnule”, strigă Vitebsk. „Mă supun, mă supun, domnule Comisar”, apoi îi face cu ochiul: „Ce zici, Johann?”

XXX

„Domnului Luther Schuller i s-a oprit inima în timpul unui discurs de şase ceasuri pe care l-a ţinut în salon”, a declarat domnul doctor Thomas Oszlovitz de la Spitalul din Lemberg, secția de alienați. A fost îngropat pe cheltuiala Căilor Ferate Imperiale în cimitirul spitalului.

XXX

Doamna Clothilde Schuller a găsit în camera cu canapeaua, pe măsuţa neagră, o scrisoare. A predat-o domnului Comisar de poliţie Vitebsk, care a expediat-o imediat Cancelariei Imperiale împreună cu un colet plin cu pietre.

„Prin prezenta, rog amical să fiu considerat vrednic de crezare. Relatez faptele: în data de patru septembrie a acestui an m-am plimbat cu barca pe lacul din munte. La un moment dat am auzit bubuituri groaznice şi am văzut prăvălindu-se în lac un corp incandescent. Pe suprafaţa apei s-au format valuri mari în timp ce pe maluri apăruseră pietre arzătoare. Nu am intrat în panică. Am ştiut că nu poate fi „Apocalipsa”. Cu toată spaima am adunat rămăşiţe ale acelui fenomen. Bucăţile de piatră căzute din cer cântăreau trei kilograme cele mari şi sub un kilogram cele mici. Erau de culoare cenuşie cu pete albe. Le-am verificat în biroul meu. Lovite cu un ciocan de controlat roţile vagoanele scot scântei. Trimit bucăţile de piatră de mai puțin de un kilogram la muzeul din Viena şi cele de trei kilograme la muzeul din Graz. Cu deosebită stimă, Luther Schuller, şef de gară în Herina.”

XXX

La jumătatea lunii decembrie, doamna Clothilde Schuller a găsit în Berăria Luther, printre cărţile de bucate, notiţele secrete ale fostului ei bărbat. Acesta experimentase ca să obţină din amestec de azbest ţiglă şi din flori de edelweiss hârtie. Doamna Clothilde Schuller a păstrat secrete cercetările acelea.

XXX

Berăria Luther afişa de cîteva luni acelaşi carton. Scrisul de mână al domnului Luther Schuller era mic şi repezit. Doamna Clothilde Schuller îl fixase în fereastra care da înspre Comisariatul de Poliţie. Cartonul se îngălbenise, cuvintele se citeau cu mare greutate: „Berăria familială Luther îşi aşteaptă clienţii. Toate familiile din Herina vor fi servite cu bere mănăstirească a cărei reţetă s-a transmis prin viu grai şi care e unică în Imperiu. Berea la butoi Mutter e făcută cu apă din izvorul acela care te face vesel şi bine dispus şi care te întinereşte. Berea Mutter asigură virilitate, se bea proaspătă, rece şi vie. În fiecare seară într-o atmosferă familială”.