Învățătorul Elie (Ilie) Pop s-a născut la 28 iulie 1848 în localitatea Săpâia, din vechiul district al Cetății de piatră (Chioar). Părinții lui au muncit pe pământurile familiei Teleki, iar din anul 1848 au devenit liberi pe vechiul lor pământ. Primii ani de școală îi urmează în satul său natal. Evidențiindu-se la învățătură, preotul din sat îi sfătuiește pe părinții să-l trimită să studieze la oraș. În anul 1867 frecventează școala românească din Lăpuș. Încă din primii ani de școală a fost atras de știință și cultură, fiind convins că prin educație poporul poate fi ridicat la o viață mai bună. După absolvirea Preparandiei din 1870, se întoarce pe meleagurile natale. Este numit învățător în localitatea Colțirea, iar, în anul următor, la îndemnul părinților, ocupă postul de dascăl din satul său natal, Săpâia. Din 1872 devine dascăl și cantor la Șomcuta Mare, unde rămâne până la sfârșitul vieții. La 7 martie 1878 își unește destinele cu Iulia Burzo, care îi dăruiește 3 fii: Aurel , Vasile (Laslo Ladislau) și Valer Ianoș. Împreună cu dascălul Teodor Blaga desfășoară o activitate pedagogică bogată, muncind mult pentru prestigiul școlii românești din localitate.
Elie Pop manifestă o vocație deosebită față de cariera pedagogică. A fost membru activ al reuniunilor învățătorești de la ale căror manifestări era nelipsit, participând și militând la buna desfășurare a învățământului din Ținutul Chioarului. Oficialitățile locale printr-o adeverință eliberată pentru învățătorul Elie Pop îi recunoaște meritele activității școlare a acestuia. În anul 1874, alături de Teodor Blaga, Elie Pop a pus bazele bibliotecii școlare din Șomcuta Mare, care, cu timpul, s-a transformat în biblioteca publică, sub tutela Reuniunei de cântări. În 1893 a urmat un curs de muzică vocală la Lugoj, la Școala lui Ion Vidu. Sub conducerea lui Elie Pop, s-au organizat la Șomcuta Mare cursuri de dirijat coral, unde au învățat meșteșugul descifrării semnelor muzicale, tineri din împrejurimi dornici să conducă o formație corală.
Una dintre inițiativele importante ale prestigiosului învățător a fost înființarea, în anul 1889, a „Reuniunii de Cântări a Plugarilor Români din Șomcuta Mare”. Este primul cor organizat și aprobat de autorități. Printre membrii fondatori s-au aflat și Vasile Lucaciu și George Pop de Băsești. Încercări sporadice pentru înființarea unui cor au existat începând cu anul 1865. Activitățile desfășurate de „Reuniunea de Cântări a Plugarilor români din Șomcuta Mare” aveau ca scop nu doar activitatea artistică din zonă, ci și idealul măreț de unire a poporului român și de eliberare de sub dominația austro-ungară. Prima apariție în public a corului a fost la 6 mai 1889, la un festival organizat de George Pop de Băsești în cinstea poetului Vasile Alecsandri, care l-a vizitat, în drum spre Berlin.
Cu ocazia concertelor corului, Elie Pop a susținut conferințe și prelegeri, dovedindu-se un neobosit propagator al mișcării corale și al vieții culturale din Chioar. Elie Pop a fost în fruntea formației corale până în anul 1903. După o perioadă de 16 ani, revine ca dirijor al corului în perioada 1919-1922. La câțiva ani de la înființarea corului, recrutează tineri și organizează o echipă de dansuri naționale, îmbrăcând și el costumul popular, în calitate de vătaf al formației de călușari, iar odată cu înaintarea în vârstă rămâne instructorul acestei echipe.
A scris și compus piese corale și prelucrări de folclor ce au cunoscut o largă răspândire atât printre corurile din zonă, cât și printre țăranii chioreni, care le cântau cu prilejul petrecerilor tradiționale populare. Elie Pop vedea dansul popular ca o manifestare de înfrățire, unitate națională a tuturor românilor, fapt ce reiese din versurile sale: „Iar poporul mic și mare/ Va avea o sărbătoare/ Vom juca hora frumoasă/ Hora dragă veseloasă,/ Sărutându-ne ca frații/ Blăstămând pe renegații…Elie Pop a lăsat o colecție de 109 cântece puse pe note muzicale, unele dintre ele având și versificația scrisă. Bilanțul activității sale este bogat, dar dragostea cu care a fost înconjurat mereu de localnici este, poate, una dintre cele mai mari izbânzi ale sale. Populația l-a sprijinit în toate acțiunile.
A rămas în amintirea posterității ca un neobosit căutător de drumuri pe tărâmul culturii. Întreaga lui viață a închinat-o prosperității culturale a oamenilor în mijlocul cărora a trăit.
În data de 1 august 2003, Biblioteca Publică din Șomcuta Mare primește numele de Biblioteca Orășenească „Elia Pop” Șomcuta Mare. Toate acestea constituie un omagiu postum adus lui Elie Pop de către oamenii de cultură ai județului Maramureș, așezând la loc de cinste figura acestui dascăl chiorean, un exemplu demn de urmat.
Bibliografie: Elie (Ilie) Pop în 100 de personalităţi maramureşene care au făcut istorie.Coordonator: Teodor Ardelean, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2018.
Lăcrimioara ZOTA
