Maramureșeanul Bogdan Roman, cel mai valoros sportiv al României la categoria 13-15 ani la Campionatul Național de Taekwon-Do ITF - 10 ore în urmă
Biserica „Cuvioasa Parascheva” din Desești, singura biserică de lemn din patrimoniul UNESCO în care se slujește în mod permanent - 14 ore în urmă
Gică Hagi, decorat cu ”Steaua României” în grad de cavaler - 15 ore în urmă
Adie vântul schimbării în AUR? Claudiu Târziu se delimitează (parțial) de declarațiile lui Călin Georgescu - 15 ore în urmă
Monahul Efrem de la Mănăstirea Bixad a trecut la cele veșnice; Era maramureșean la origine - 15 ore în urmă
Ministrul Educației și Cercetării, prof. univ. dr. psih. Daniel David vine la Baia Mare - 16 ore în urmă
Sezonul vacanțelor începe cu o schimbare importantă la Wizz Air: fără bani cash la bord! - 19 ore în urmă
România blindează granițele! Importurile de carne și lapte din Ungaria, suspendate de urgență - în urmă
O nouă acțiune de donare de sânge la Seini - în urmă
Ziua în care „Deșteaptă-te, române!” a răsunat în Basarabia - în urmă
Un covor de-o vârstă cu Marea Unire a fost donat Muzeului de Etnografie
O piesă pe cât de rară, pe atât de valoroasă şi de bine conservată, a intrat în patrimoniul Muzeului de Etnografie Baia Mare. Un superb covor de lână, ţesut la începutul secolului trecut, într-o gospodărie de intelectuali din Bozânta Mică a fost donat muzeului de Clemenţa-Letiţia Moga. Familia din care provine proprietara covorului a fost preocupată de păstrarea şi perpetuarea tradiţiilor din acea zonă, fiind una dintre familiile care şi-a pus amprenta culturală şi intelectuală asupra satului. „Străbunicul meu, Paul Nicodim, a fost fondatorul bisericii din Bozânta Mică, undeva prin anul 1900. A avut zece copii. Toţi băieţii au fost la rândul lor preoţi, iar fetele învăţătoare. Noi, urmaşii, am păstrat lucrurile rămase de la ei cum am ştiut noi mai bine.” – spune Clemenţa-Letiţia Moga. Ea îşi aminteşte cum bunica ei, care s-a stins din viaţă la doar 34 de ani, a învăţat meşteşugul ţesutului de la mama ei, când era foarte mică. Avea doar 8 ani când a făcut primul covoraş, pe care familia încă îl mai păstrează.
Covorul donat muzeului este ţesut din lână vopsită în culori naturale, are modele geometrice specifice, iar franjurii sunt legaţi manual din aţă de bumbac. Etnologul Janeta Ciocan afirmă că, datorită dimensiunii lor (2 x 3 m) asemenea covoare se ţeseau doar în războaie speciale, nu în cele obişnuite cum existau în majoritatea gospodăriilor ţărăneşti. „Iniţial, nu m-am gândit că o să-l donez muzeului, pentru că este o piesă cu o mare valoare sentimentală, dar am realizat că aici este mult mai în siguranţă, că se păstrează mult mai bine.” – consideră proprietara. „Cu siguranţă, la felul în care a fost păstrat, acest valoros covor donat muzeului nostru în chiar anul în care demarăm o serie de acţiuni dedicate Centenarului Unirii, va prinde şi aniversarea cu numărul 200” – a adăugat Janeta Ciocan. (D.G.B.)