Cam de două ore stau pe malul vâlcelei. Apa susură peste pietrele verzui, alunecăcioase. De maluri atârnă rădăcinile arinilor. Cele ale răchiţilor sânt încolăcite. Lutul dintre ele se surpă în undele limpezi, ce–mi fură privirile. „fîşşş…”, se aude un zgomot ușor ce sigur sperie peştii pe care încă nu-i văd. Mai jos câteva smocuri de … Continuă lectura „Uluiala”, proză scurtă de Alexa Gavril Bâle