Véső Ágoston, artistul  care a îmbogățit istoria Orașului Pictorilor

Pictorul Véső Ágoston s-a născut la Baia Mare, acum 93 de ani, în ultima zi din luna iulie. Crescând, a fost îndrăgostit de orașul care l-a fascinat, prin bogăția de culori a naturii. Poate și acesta a fost motivul pentru care a ales nobila artă,  de a picta.

Direct MM: Pentru inceput, aș vrea să ne întoarcem în timp. Era acea întrebare clasică: ce-o să te faci când vei fi mare? Dumneavoastră ce-ați fi răspuns?

Véső Ágoston: Nicicum, pictor. Am fost un copil rău, răsfățat. Am petrecut mult timp în natură.Deși părinții erau bogați, eu mi-am trăit primii ani din viață cu copiii săraci de pe Valea Roșie. Erau trimiși de părinți să aducă lemne, ciuperci sau fructe de pădure și eu îi însoțeam și-i ajutam. Am iubit mult pădurea și de accea mi-ar fi plăcut să devin inginer silvic. Apoi m-am văzut în ipostaza unui călugăr salezian, cel care trăiește neorganizat. Cunoscând o fată a trebuit să renunț la acest vis.

Am avut o viață foarte grea. Tata fiind un mic comerciant, era considerat dușman de clasă , în schimb fratele meu era medicul partidului și avea alt tratament. De la 14 ani am lucrat pe toată perioada vacanței în pădure, ca muncitor la calea ferată, reușind să întrețin familia, din venitul meu.

Direct MM: Cum au fost anii de școală? Ce vă mai amintiți de atunci?

Véső Ágoston: Am fost un elev slab și nu mi-a  plăcut să învăț, să respect regulile școlii. Eram și bolnăvicios, lipsind destul de des de la cursuri. În schimb mi-a plăcut să citesc cărți, studii, să fac colecții de gândaci, minereuri. Având o viață mai izolată, m-am apucat de pictat.

Direct MM: A venit și perioada studenției. Ați studiat sculptura, deși erați îndrăgostit de pictură !

Véső Ágoston: Eu m-am prezentat la facultate ca pictor. Acolo nu se putea alege ce- ți dorești. Era o comisie care te repartiza la pictură sau sculptură, după anumite rezultate. Am dat o probă și am fost repartizat,  ca fiind un sculptor bun. Nu am făcut nicio statuie, doar un portret al tatei. Era foarte greu să schimbi secțiile.

Apoi am trecut la pedagogie și acolo am făcut pictură. Mulți oameni m-au ajutat în viața de student și apoi în carieră.

Aurel Ciupe a venit la Baia Mare cu o tabără de pictură, de vară și l-am însoțit peste tot. Apoi a dorit să-i fiu asistent dar securitatea s-a împotrivit.

Și Nicu Bălașa și-a adus aportul în formarea concepției mele viitoare, și prin deplasările în străinătate.

Direct MM: A fost vreun moment mai greu în viața dvs, care și-a lăsat amprenta și peste ani?

Véső Ágoston: Da, îmi amintesc un funcționar care m-a percheziționat și mi-a fost  teamă  să nu fiu închis iar familia sa rămână singură. Mă ancheta de dimineața  până seara, fără să-mi dea, macar un pahar cu apă.

Direct MM: După toată experiența acumulată a venit momentul sa o împărtășiți. Cât de confortabila v- a fost poziția de dascăl? Mai sunt elevi care vă căută și astăzi, pentru a vă mulțumi ?

Véső Ágoston: Nu am avut prea mult ocazia să predau pentru că am fost dat afară din motive politice. Experiența acumulată în perioada în care am lucrat la două instituții de învățământ , m-au ajutat când am creat la Casa de Cultură a Sindicatelor, un cerc pt elevi și pentru adulți. Primeam o jumătate de salariu de profesor. Apoi am făcut o școală particulară acasă. Am pregătit elevi pentru arhitectură și pictură. Astăzi mai sunt 3 foști elevi care mă mai caută.

Direct MM: Cu ce ochi priviți generația tânără de artiști?

Véső Ágoston: Nu se poate generaliza. Caută fiecare să se formeze după cerințele modei. În fiecare an apare un curent artistic și dispare. Unii vin cu niște realizări care aparțineau unor sute de ani în urmă,  și le pun o etichetă modernă.

Direct MM: Aveți vreun regret?

Véső Ágoston: Foarte multe am greșit. Foarte multe lucruri le- aș face altfel. Nici nu știu dacă am ales bine acest domeniu. Nu sunt mulțumit.

Direct MM: V-ați simți apreciat ca om de artă ?

Véső Ágoston: Anumite instituții nu prea mă iubesc, dar  oamenii, da. Am primit gesturi mari de la oameni simpli. Din Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Oradea. Oamenii care nu m-au cunoscut au tipărit cataloage și mi-au promovat lucrările.

Sunt cetățean de onoare al orașului, cred că am făcut lucruri bune pentru pictură și copiii noștri.

Direct MM: Ne pregătiți vreo surpriză, în viitorul apropiat?

Véső Ágoston: Da, o lucrare interesantă, am făcut schița. Reprezintă orașul Baia Mare, trecutul și prezentul.

Direct MM: Doriți să transmiteți un gând băimărenilor, chiar și celor care, în toată nebunia cotidiană nu s-au apropiat prea mult de artă?

Véső Ágoston: DA! Să se înțeleagă, să-și păstreze valoarea, atât în politică, cât și în cultură și artă. Și să fie fericiți cu ce au.

„Nu am nicio vină că tablourile mele nu se vând. Va veni însă, timpul, când oamenii vor recunoaște că ele valorează mai mult decât banii pe vopsele”. Vincent van Gogh.

Lăcrimioara ZOTA

Citește și

O viață de artist: Pictorul băimărean Véső Ágoston împlinește azi 91 de ani