„Holocaust. Never forget!”: La Școala „Nicolae Iorga” din Baia Mare se vor derula activități în parteneriat cu Institutul Olga Lengyel (TOLI) din S.U.A. - 13 ore în urmă
Hramul şcolilor teologice va fi sărbătorit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 14 ore în urmă
Tradiție și identitate: La Unguraș s-a organizat „șezătoare în chișlegi cu joc” - 14 ore în urmă
Studenții și masteranzii de la Arte Plastice Baia Mare vă invită să le admirați expozițiile cu lucrările de semestrul I - 15 ore în urmă
Intervenţie chirurgicală în premieră la Spitalul Județean Baia Mare; O femeie și-a recăpătat mobilitatea după ce coloana i-a fost secționată într-un accident - 15 ore în urmă
Preferințele muzicale zilnice ale ascultătorilor tineri din România?! - 18 ore în urmă
ANAF și contribuabilii, pe aceeași lungime de undă - 19 ore în urmă
Cluburile sportive aflate în subordinea ANS vor fi transferate administrațiilor locale - 19 ore în urmă
Comisia de la Veneția se pronunță asupra crizei electorale din România - 19 ore în urmă
Coca-Cola retrage produse din Europa - 19 ore în urmă
Strânsul fânului, un vechi ritual în Maramureș
Întreaga viață rurală se învârte în jurul lucrării pământului și, în ciuda faptului că tinerii pleacă, vechile obiceiuri sunt conservate de cei mai în vârstă care rămân acasă. De la strânsul fânului, tăierea porcului în ajun de Crăciun, ritualurile funerare până la țesut sau îmbrăcarea portului popular în zilele de sărbătoare religioasă, duc tradiția pe mai departe. Oare în care colț al țării se mai bucură fânul de o așa mare atenție ca în Maramureș? Aici, prelucrarea fânului constituie un vechi ritual. Fânul se leagă de vechi practici, de la alegerea momentului cositului și până la oferirea sa ca hrană în zilele scurte și reci de iarnă. De asemenea, fânul este adunat în clăi pe care moroșenii le ridică asemenea turlelor de biserici care încearcă să atingă cerul.
Tăiatul și strânsul fânului este o muncă solicitantă din punct de vedere fizic. Oameni în vârstă, de 60-70 de ani, muncesc astăzi pământul. O căpiță de fân bună, care este uscată în hambare, poate asigura hrana pentru animale, vreme de câteva ierni. „Dacă hrănim animalele și animalele ne hrănesc pe noi”.
Odată cu diminuarea numărului de animale, îndeosebi a vacilor, cailor și boilor, interesul pentru fân a scăzut. Dealuri întregi rămân necosite. Fânețele mai îndepărtate de sate se însălbăticesc. De altfel lipsa boilor care făcea posibil accesul pe cele mai abrupte pante, face imposibil accesul la fânețele cele mai înalte. Din păcate, adunarea fânului în clăi este tot mai puțin practicată.
Lăcrimioara ZOTA.