Pictor, pedagog şi, astăzi am spune, principal manager al comunităţii artistice băimărene între 1914 şi 1937, Janos Thorma (născut în 1870, Kiskunhalas, Ungaria – decedat în 1937, în Baia Mare) este personalitatea artistică a cărei întreagă carieră se identifică cu istoria primei jumătăţi de secol a Centrului Artistic Baia Mare. Stabilit în oraşul de pe Săsar dimpreună cu familia, la vârsta copilăriei, Janos Thorma este unul dintre primii trei artişti profesionişti moderni pe care i-a dat Baia Mare înainte de „era” coloniilor hollosyene (alături de Istvan Reti şi Nagy Zsigmond). După absolvirea liceului în Baia Mare, Thorma se pregăteşte pentru cariera de profesor de desen în Budapesta, urmând timp de un an cursurile lui Bertalan Szekely la Şcoala de desen după model (1887-1888).
Continuă să studieze la Munchen cu Simon Hollosy, în Şcoala particulară de pictură a acestuia. În primăvara anului 1889 frecventează cursurile lui Liezen Mayer, la Academia Regală Bavareză şi îşi încheie educaţia artistică la Academia Julien din Paris, sub îndrumările lui Henry Brentoit şi Louis Dusse. Se întoarce la Baia Mare, întreprinde frecvente călătorii de studii la München (aproape anual, până în 1904) şi Paris, precum şi în Spania (1899) şi Italia (1904). În 1906 parcurge un lung itinerar european, cuprinzând Roma, Veneţia, Paris, Bruxelles, Anvers, Haga, Amsterdam, Berlin, Dresda şi Praga. În ambianţa müncheneză, a Cercului artistic din jurul Şcolii Hollosy, Thorma a avut o contribuţie substanţială la aranjamentele din 1895 şi 1896, care s-au finalizat cu alegerea orașului Baia Mare ca loc de colonizare temporară a membrilor acestui cerc. Astfel, Thorma se numără şi el printre cofondatorii coloniei artistice din Baia Mare.
Thorma Janos a avut o activitate foarte bogată în cadrul Şcolii de pictură, atât ca pedagog, cât şi ca pictor. Timp de aproape patru decenii, a activat în cadrul Şcolii de pictură, îndrumând elevii şi corectându-le tablourile. Timp de zece ani, între 1917 şi 1927, el s-a situat chiar în fruntea acestei renumite Şcoli. Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Maramureş a achiziţionat de la soţia sa, Thorma Kiss Margareta, pictoriţă şi fostă elevă a lui Thorma, documente referitoare la activitatea pictorului, a celui care a fost unul dintre întemeietorii Şcolii de pictură din Baia Mare. Se păstrează la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Maramureş un fragment din jurnalul redactat în perioada 1927 – 1928, concepte de scrisori adresate unor personalităţi marcante ale vieţii culturale din perioada respectivă, fotografii cu membrii familiei, inclusiv cu câteva dintre lucrurile sale şi paşaportul în original. Toate se regăsesc în fondul arhivistic care îi poartă numele. Jurnalul deţinut de Arhivele Naţionale cuprinde date preţioase referitoare la activitatea Şcolii, evidenţiind succesele pe care le-a obţinut Thorma ca pictor, dar, în acelaşi timp, şi gândurile care l-au frământat, odată cu apariţia noilor curente în arta plastică.
Redăm un fragment dintr-o scrisoare adresată lui Reti Istvan în anul 1927, an în care se închide Şcoala de Pictură condusă de Thorma:
„Nu ştiu nimic precis despre elevii din Bucureşti. La sfârşitul anului se va decide dacă vor fi trimişi la noi. Te rog frumos, la sfârşitul lunii iunie, neapărat, să fii aici! În ultima vreme, adesea îmi vine o ameţeală şi sunt în stare nervoasă, din cauza numeroaselor atribuţii ce îmi revin. Nici nu ştiu ce va fi cu şcoala. În spiritul nostru, nimeni n-ar putea să conducă şi ar fi o adevărată ruşine proliferarea curentului ăsta neo, dacă până acum nu ne-am ferit de el. Ar fi cea mai urâtă încheiere a muncii noastre, să ne lăsăm cotropiţi de acesta. Cred că ar fi o soluţie mai bună chiar închiderea şcolii. Să fie fondată o nouă şcoală, dar măcar a noastră să nu fie mâzgălită! De asemenea, Colonia e bolnavă din punct de vedere fizic şi psihic. Pictorii nu se înţeleg între ei. Fiecare doreşte un ascendent, dar fiecare se consideră mai important decât celălalt. E incredibil, egoismul şi ipocrizia ivită între ei! Am impresia că Colonia deja s-a dezagregat. Numai imaginea obţinută anterior, acest malţ întreţine”.
A rămas în custodia Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Maramureş o copie a articolului publicat în ziarul „Nagybanya” în 1924, care pomeneşte faptul că pictorul a obţinut din partea Regelui Ferdinand decoraţia Bene Merenti, ca recompensă a eternelor sale merite şi eforturi depuse pentru ţelurile sfinte ale Şcolii de pictură. Medalia de aur atârnată cu un şnur de mătase roşie a fost oferită de către delegatul ministerial Cioca. De menţionat că după anul 1918, Thorma rămâne la Baia Mare, în România, în timp ce o serie de pictori ai Şcolii se mută la Szentendre, lângă Budapesta.
Marian ILEA
