Lacul Nistru a fost populat cu pește; Tradiționalul concurs de pescuit va avea loc în 25-26 aprilie - 6 minute în urmă
„Jocul cu Coșarca” la Preluca Veche: Tradiție, muzică și voie bună în a doua zi de Paști - 15 minute în urmă
„De Paști, uspătoi în Maramureș” – o expoziție despre sărbătoare, suflet și tradiție la Muzeul Satului Maramureșean din Sighetu Marmației - 21 minute în urmă
Șocant – Aaron Boupendza, fostul star al Rapidului, s-a stins la doar 28 de ani - 31 minute în urmă
”În așteptarea Sărbătorilor Pascale”, o expoziție a copiilor - 1 oră în urmă
Maramureșean reținut după ce a fost prins cu țigări de contrabandă de peste 650.000 de lei - 2 ore în urmă
Locuri de muncă vacante pe listele AJOFM Maramureș - 2 ore în urmă
Legea care-i poate trimite la închisoare pe șoferii drogați de… medicamente banale - 3 ore în urmă
Naționala de futsal merge la barajul de calificare la Euro 2026 - 5 ore în urmă
Comuna Cupșeni dă startul curățeniei de primăvară în Libotin și Costeni - 5 ore în urmă
Editorialul de miercuri: File din istoria preotului ieudean Ioan Marcu (I)
În “Cartea Ieudului”, Vasile Vetișan scrie cam așa despre preotul Ioan Marcu: “Ieudul pomenește și va pomeni întotdeauna cu venerație personalitatea distinsă a preotului Ioan Marcu (1908-1986), omul de mari acțiuni pe plan local legat sufletește de oamenii Ieudului și de toate manifestările spirituale ale acestei așezări. A protejat locașurile vechi ale bisericilor, procedând la întreținerea și repararea lor atunci când s-a simțit nevoia, știind că ele marchează un moment din viața și istoria culturii noastre la nord vestul românesc de țară.
Cu același gând, prin eforturile sale deosebite și datorită unei perseverențe continue, s-a ridicat Biserica Nouă, despre care revista “Tribuna României” scria în anul 1984, la inaugurare, că reprezintă modelul în piatră al vechii civilizații a lemnului în Maramureș. La casa preotului Ioan Marcu veneau toți de pretutindeni. Ajunși aici, după tradiția veche a casei românești, erau primiți de buna sa soție, Maria Marcu. Niciodată nu era ușa închisă pentru nimeni. A susținut tradițiile vieții locale, le-a înviorat și le-a sprijinit până la acea manifestare devenită națională, numită “Codicele de la Ieud”. Ca un omagiu, ieudenii l-au trecut în rândul celor aleși, făcându-i urări, colinde și “versul” ultim, ca celor admirați care nu se uită, care nu pot fi uitați niciodată. A fost înmormantat la biserica nouă din Ieud. P.S.: Astăzi publicăm un manuscris inedit din arhiva preotului Ioan Marcu. (Marian Ilea)
„După dictatul de la Viena, în 1940, zece județe din Ardealul de Nord au trecut sub ocupație maghiară. La data de 23 august 1944, Armata Română s-a alăturat armatei sovietice pentru alungarea armatelor germane și maghiare din teritoriile ocupate. Ardealul a fost desrobit în octombrie 1944. După această dată și-au reînceput activitatea autoritățile române.
În comuna Ieud s-a înființat post de jandarmi care n-a stat decât trei zile, când s-a retras, noi nu știm din a cui ordin. Primăria din comună, o forma, o gardă națională pentru menținerea ordinei. Intelectualii din Sighet care au condus județul și înainte s-au gândit să aleagă un prefect de origine Ruteană care înainte a fost alături de ei și la bine și la rău. Au ales un avocat cu numele Odoviciuc Ioan, socotind că acesta fiind Rutean se va înțelege cu comandamentul sovietic și va ușura situația populației din acea vreme. Atâta a trebuit, că după ce a luat puterea în mână acest avocat a început a face ce vrea – a și facut un timp, din toamna anului 1944 și până la sfârșitul lunii aprilie 1945.
Și-a format poliție numai din ucraineni, evrei și unguri – la fel și în fruntea instituțiilor tot streini – numai români nu.
Când a avut toată conducerea în mână, a început arestarea intelectualilor români și a-I trimite în lagăr la Usvorod, în Ucraina Subcarpatică. Între intelectualii Români arestați au fost profesorul Iepure, de la liceul Dragoș Vodă din Sighet, Protopopul Darie Vlad, Directoarea liceului de fete Domnița Ileana, Iuga Floare, învățătorul Țiplea Grigore din comuna Petrova, născut in Ieud s.a.
Când au văzut ceilalți intelectuali ce se întâmplă au început să se refugieze în comunele de pe Valea Izei – care erau locuite numai de români, știind că aici și-ar putea salva viața.
Ajungând și la noi în comună, au format un comandament de apărare în frunte cu primarul Pop Dumitru Roibu, care era șeful gărzii naționale – această gardă a fost compusă din țărani cu armata făcută.
Acest comandament a fost dirijat de preotul Ioan Dunca Joldea, preotul Pop Alexandru, inspector școlar Vancea Ion, inspector școlar Glodeanu, Primpretorul Plasei Iza și alții.
După instalarea acestui comandament și a gărzii naționale s-au făcut grupe de țărani care au avut un grad în armată, au fost comandanți de grupă, pentru ca în caz de nevoie să apere comuna și pe intelectualii veniți la Ieud.
Prin înființarea acestui comandament, Plasa Iza se numea “Republica Iza” pentru că aici nu se răspundea la nici un ordin dat de prefectul Odoviciuc.
Văzând aceasta, susnumitul prefect a trimis poliția sa ca să aresteze pe toți intelectualii găsiți în comune pentru că ei sunt piedecă de nu se răspunde la nici un ordin dat de el.
Această poliție a fost trimisă și la noi în comună în ziua de 7 april 1945, cu un număr de 13 persoane, având în frunte un comisar de poliție și un inginer agronom.
(Va urma…)
Marian ILEA
Citește și
Editorialul de miercuri: Vizita patronului trustului de presă Mirror la Solotvino (II)