„Holocaust. Never forget!”: La Școala „Nicolae Iorga” din Baia Mare se vor derula activități în parteneriat cu Institutul Olga Lengyel (TOLI) din S.U.A. - 10 ore în urmă
Hramul şcolilor teologice va fi sărbătorit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 11 ore în urmă
Tradiție și identitate: La Unguraș s-a organizat „șezătoare în chișlegi cu joc” - 12 ore în urmă
Studenții și masteranzii de la Arte Plastice Baia Mare vă invită să le admirați expozițiile cu lucrările de semestrul I - 12 ore în urmă
Intervenţie chirurgicală în premieră la Spitalul Județean Baia Mare; O femeie și-a recăpătat mobilitatea după ce coloana i-a fost secționată într-un accident - 12 ore în urmă
Preferințele muzicale zilnice ale ascultătorilor tineri din România?! - 15 ore în urmă
ANAF și contribuabilii, pe aceeași lungime de undă - 16 ore în urmă
Cluburile sportive aflate în subordinea ANS vor fi transferate administrațiilor locale - 16 ore în urmă
Comisia de la Veneția se pronunță asupra crizei electorale din România - 16 ore în urmă
Coca-Cola retrage produse din Europa - 16 ore în urmă
Editorialul de miercuri: Scrisoare către Moș Nicolae în primii ani ai tranziției românești
Orice român obișnuit dacă s-ar apuca să-i scrie lui Moș Nicolae după zecile de ani ai tranziției românești, epistola lui ar arăta cam așa: „Dragă, Moșule, la noi e zăpăceală mare în țară. Banii nu ne mai țin în viață, am uitat să ne bucurăm, pe dumneata te așteptăm cu spaimă. Altădată o făceam cu bucurie. Nici măcar minima datorie pe care o avem față de copiii noștri nu o mai putem pune în aplicare.
Dragă Moșule, legile aiuristice ne-au zăpăcit viețile. Ne-am gândit că poate ne mai aduci în case emoția sfântă pe care o trăiam în copilărie, dar aflăm și vedem în fiecare zi că banii sunt tot mai puțini și că nu vor mai fi deloc.
Bătrânii noștri se tem că vine foametea. Tinerii nu mai unde să-și găsească rostul în Țara Noastră. Dumneata, Moșule, ai mai trăit astfel de vremuri și poate ai învățat căile prin care se iese din întuneric. Răbadarea noastră a fost fără sfârșit.
Dragă Moșule, ai venit și ne-ai adus un dram de speranță în fiecare an. Acum, pentru noi nu mai există nimic. Nu mai așteptăm nimic de la viață. Trăim în țara lipsei de speranță. Ne chinuim aici și nu avem unde să plecăm. Pentru noi, Moș Nicolae, ai rămas draga sărbătoare a copilăriei noastre când lucrurile erau așezate în rafturile lor.
Dacă Țara va merge tot așa nu știm dacă te vom mai putea aștepta și la anul. Adu-ne știința de a pune lucrurile în rafturile lor. Cam atâta îți putem cere și scrie în cel mai negru an al tranziției românești, cel pe care îl trăim noi astăzi!”.
Marian ILEA
Citește și
Editorialul de miercuri: Goralii sau românii din Munții Tatra