Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: „Florii înseamnă primire. Dar adevărata primire nu e când ceilalți te aplaudă. E când te lași văzut, exact așa cum ești. Fără decor. Fără mască” - 6 ore în urmă
„Jocul Satului” – tradiție și voie bună în Sat Șugatag în a doua zi de Paști - 7 ore în urmă
Gabriela Ardusătan a lansat priceasna „Am venit la Tine, Doamne” (VIDEO) - 8 ore în urmă
Alexandru Sabo de la Colegiul de Arte Baia Mare, premiat la Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală, Vocală și Studii Teoretice - 8 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: „Să Îl întâmpinăm pe Hristos în Ierusalimul sufletelor noastre” – Meditație la Duminica Floriilor - 9 ore în urmă
Ryana Botar de la Școala Populară de Artă Baia Mare, locul II la Concursul de chitară clasică „Samus GuitArt” - 9 ore în urmă
Motiv de divorț? – noua teorie care răstoarnă toate miturile despre căsătorie - 9 ore în urmă
Diana Șoșoacă – ambasadoare de ocazie în SUA, la Mar-a-Lago - 10 ore în urmă
La Catedrala Episcopală din Baia Mare va avea loc procesiunea tradițională de Florii - 13 ore în urmă
Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (XI) - 13 ore în urmă
O poveste de iubire din 1829 s–a stins din ambiția președintelui american
Într-un colț de grădină cu istorie, acolo unde tăcerea unei magnolii bătrâne spunea o poveste de iubire și pierdere, a apărut deunăzi un om cu o cazma aurită.
Nu era un grădinar, ci președintele Donald Trump, fotografiat atent, într-o postură studiată, cu mânecile suflecate și privirea îndreptată spre aparatele de fotografiat. Liderul american săpa.
Așa a început simbolic înlocuirea „Jackson Magnolia”, cel mai vechi arbore al Casei Albe, plantat în 1829 de Andrew Jackson în memoria soției sale, decedate înainte ca el să devină președinte. Magnolia era mai mult decât un copac, era o relicvă vie a unei iubiri trecute, adusă de Jackson chiar din grădina casei lor din Tennessee. De aproape două secole, își răsfira florile albe pe porticul sudic al Casei Albe, un martor tăcut al trecerii președinților și al vremurilor.
Însă vremurile nu iartă. În loc să lase istoria să-și urmeze cursul cu discreție și decență, președintele Trump a ales să o înlocuiască cu ceva „foarte drăguț”. Nu doar un alt copac, ci un „MAGAnolia”, un joc de cuvinte între floarea magnoliei și sloganul său emblematic Make America Great Again. Nu lipsită de ironie, denumirea puietului pare să arate că, uneori, chiar și natura trebuie să servească imaginea celui aflat la putere.
Gestul nu este singular. În primul său mandat, soția sa, Melania Trump, a supervizat o renovare controversată a Grădinii Trandafirilor, un loc încărcat de tradiție, care a fost reamenajat într-un stil mai sobru și minimalist, criticat de mulți ca fiind lipsit de farmecul inițial. A fost o intervenție asupra memoriei colective, un gest elegant doar în aparență, dar rece în execuție.
Acum, magnolia cu povestea sa de iubire este înlocuită cu un arbore a cărui poveste începe cu un brand politic. Iar președintele Trump, atent la fiecare detaliu, s-a asigurat că momentul este imortalizat, cu mâna lui pe coada cazmalei, într-o coregrafie perfectă pentru camerele de luat vederi. Jurnaliștii n-au fost invitați, dar Casa Albă a furnizat imaginile care, desigur, valorează mai mult decât fapta în sine.
E greu de spus ce rămâne în urmă din astfel de momente. Un copac va crește, poate. Dar ideea de a epata, de a transforma fiecare detaliu într-o scenă, într-un cadru controlat, spune ceva despre nevoia profundă a unor oameni de a părea mari. Nu prin gesturi autentice, ci prin înlocuiri spectaculoase. Prin tăieri. Prin plantări. Prin afișări.
Poate că magnolia lui Jackson era la capătul puterilor. Cine știe? Dar nu moartea unei magnolii e tristă, ci modul în care un simbol este golit de sens și înlocuit cu o versiune ambalată în marketing politic. O floare albă, ca un ecou al unei iubiri pierdute, a fost schimbată cu o etichetă de prost gust. MAGAnolia?
Și când nu mai știi ce să faci, sapi. Dar nu neapărat ca să plantezi. Uneori, doar ca să te vadă lumea cu lopata în mână.
Vasile Petrovan