Sfârșitul săptămânii care tocmai s-a încheiat, la Fondul Documentar al Academiei Române, din incinta Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, a avut loc activitatea „Comemorare Valentin Băițan-100 de ani de la naștere”. Moderatorul evenimentului a fost directorul instituției gazdă, dr. Teodor Ardelean. Cei care l-au cunoscut și au interacționat cu profesorul, dirijor de cor și veteran al mișcării corale din Maramureș, Valentin Băițan, au fost invitații de onoare: prof. Simion Vaida, prof. Lotica
Vaida, conf.univ.dr. Florian Roatiș, prof. Andrei Dragoș, Mircea Șuteu, Cristian Anghel, Carmena Băițan. Foști coriști, prieteni, colegi își amintesc de el, nu doar ca de un dirijor de excepție, ci și ca de un mentor care știa să insufle dragostea pentru muzică și valorile umane. Sub îndrumarea sa, corurile pe care le-a condus au atins niveluri înalte de performanță, participând la festivaluri naționale și internaționale și aducând Maramureșului numeroase premii și recunoașteri.
Nepoata lui Valentin Băițan, Valentina, deși nu a putut să fie prezentă fizic, prin vocea sa a mulțumit celor prezenți, făcându-i o scurtă caracterizare bunicului:
„Valentin Băițan a condus cu mândrie, devotament, două ansambluri corale ce au devenit repere în peisajul muzical românesc: Corul din Ardusat și Corul din Finteuș, cel din urmă fiind un liant între trecut și prezentul care ne definește. Bunicul meu a scris nenumărate articole culturale extrem de valoroase, fiind autorul unor monografii de o reală valoare literară și documentar-istorică, dedicată mișcării corale din Maramureș. Pe data de 21 decembrie ar fi împlinit 100 de ani. Îmi este foarte greu să vorbesc despre el la timpul trecut, pentru că, în continuare îl port cu mine în suflet. Tot ceea ce mi-a insuflat prin cuvinte și învățături, îmi este literă de lege și călăuză tot mai mult, în ultimii ani. Atunci când ne întâlneam, stăteam ore întregi de vorbă și învățam de la el enorm, pentru că fiecare dialog purta în el frânturi de înțelepciune. Bunicul îmi este exemplu de viață, îmi este reper și îndrumător, prin puterea exemplului propriu. A trăit o viață întreagă în corectitudine, călăuzit de puterea adevărului. A întins o mână tuturor celor care aveau nevoie de ajutor. Vreau să închei citându-l: „reflexia ta nu este în oglindă, ci în sufletele celor cu care te vei întâlni de-a lungul vieții. Așa că, ai grijă cum te oglindești în fiecare om pe care-l întâlnești!”
Conf. univ. dr. Florian Roatiș își amintește de perioada când l-a cunoscut pentru prima oară pe Valentin Băițan:
„Începând din 1975 am început să mă pregătesc pentru doctorat, fiind un consecvent client al bibliotecii de pe Baia Sprie. Atunci l-am cunoscut pe Valentin Băițan, directorul bibliotecii, ca după aceea să aflu că este dirijor al Corului din Ardusat și să-i văd apărută cartea „Ardusat, vatră de cântec românesc”. A apărut pe plan local dar demonstra că este un profesionist al artei corale. După aceea l-am urmărit în articolele pe care le publica în presa locală. Am remarcat că, după 1990 s-a implicat în viața culturală prin câteva cărți interesante. Acum, după 15 ani de la moartea sa, cei din Finteuș, încă îl mai evocă. Peste 50 de ani vor rămâne doar cărțile bogate în informații, care vor vorbi despre el.
Teodor Ardelean, fiindu-i prieten, i-a fost alături, atât lui, cât și familiei, în momente grele. El a povestit despre bunătatea și generozitatea inimii lui Valentin Băițan, care, de cele mai multe ori, era împinsă până la absurd.
„Viața Mariei Băițan a fost foarte grea pentru că soțul ei a fost bolnav de o boală psihică a superbunătății sale. Dădea la oricine, orice din casă. Viața este așa cum este. Valentin Băițan a fost primul cetățean de onoare al acestui oraș și a fost înmormântat cum se cuvine la Finteușu Mare”.
Nora, Carmena Băițan a vorbit cu admirație și respect despre socrul ei, Valentin Băițan:
„I-am văzut acele zbateri ale fiecărei zi. Când venea acasă se apuca de scris, cercetând, conspectând. Veșnic avea ceva de făcut. A ținut întotdeauna jurnale. Fiecare zi și oră, a scris absolut tot ce s-a întâmplat. Păstrez biblioteca lor și mai ales valorile spirituale. Acolo există la loc de cinste acele scrisori din corespondența lui cu Felix Olanda și cu Marin Constantin. În ultima perioadă a vieții a scris „Monografia satului Borlești.” A dat-o la o editură. Am încercat să intru în posesia ei, n-am reușit s-o găsesc. Probabil, cândva, va apărea cu semnătura altcuiva. Mi s-a spus că s-a șters din calculator.”
Prof. Andrei Dragoș, dirijorul Corului din Finteușu Mare își amintește cu nostalgie:
„L-am urmărit pe Valentin Băițan, fără să-l cunosc personal. Eram membru în corul din Finteuș și student în anul I la Baia Mare. În august 1976, la o întâlnire cu o delegație din Ucraina am fost duși acolo să cântăm pentru ei. Era și domnul Băițan acolo. Unul l-a întrebat când vine să dirijeze corul din Finteuș, la care răspunsul lui a fost: „astăzi”. S-a terminat activitatea, a venit la școală și a început o repetiție. Visul s-a împlinit. Am participat la diferite activități. A-ți dărui viața unui ideal este o faptă eroică. Valentin Băițan poate fi considerat un erou al spiritualității maramureșene, prin cântec”.
Cristian Anghel , primarul orașului Baia Mare, în acea perioadă:
„Ce se întâmplă aici este un exemplu pozitiv. Să ne dorim să ne întâlnim cu toții în momente bune și să ne aducem aminte de cei care și-au adus contribuția la dezvoltarea comunității noastre.”
Mircea Șuteu
„Personalități marcante din ținut s-au ridicat și au lăsat urme memorabile, scrise, vorbite. El era o instituție complexă care făcea școală inclusiv cu coriștii. I-a învățat să citească partituri și a fost iubit. Îi plăcea abordarea sinceră. Era și un bun cântăreț. Dumitru Fărcașu a avut dorința de a face un CD cu, corul din Finteuș. Ar fi rămas pentru posteritate, o urmă de moment muzical deosebit.”
D na prof. Lotica Vaida l-a descris pe Valentin Băițan cu epitete și cuvinte, atent alese:
„Avea glasul adesea dusios, lin ca fața de oglindă lucioasă cu senin de cer a Someșului. Răscolea cu glas de tunet, când, fie evenimentele sau tonalitatea lucrărilor aveau învolburări de furtună. Pulsau bătăile inimii arzânde în cuvânt. Mulțumea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce descoperea, realiza, împlinea. Le-am citit pe toate acestea în întâlnirile pe care le-am avut de-a lungul anilor.”
Toți cei prezenți au vorbit despre personalitatea lui Valentin Băițan, cu admirație și recunoștință, evocând figura sa caldă, plină de energie și perfecționalism. Avea abilitatea rară de a transforma repetițiile într-o motivație pentru coriști, de a-și depăși limitele. Ambasador al artei și valorilor autentice, moștenirea sa va continua să inspire noi generații de artiști și să îmbogățească peisajul cultural al Maramureșului.
Manifestarea s-a încheiat într-un ton vesel, dir. Teodor Ardelean, în stilu-i caracteristic, spiritual a povestit o întâmplare care va fi transmisă, cu siguranță, din generație în generație:
„Ca sa nu plecati fără un zâmbet pe buze, vă povestesc ce spunea o bătrână din Finteuș: „Știți cine-i domnul Tedi? În viață, dacă nu știi două lucruri, nu știi nimic! Să nu cânți după Corul din Finteușu Mare și să nu vorbești după Tedi Ardelean!”.
Lăcrimioara ZOTA
