Copiii prezenți la atelierul „Șezătoare în Postul Mare” au învățat despre rochia de Rogoz, dar și despre pieptarul înfundat specific zonei Lăpușului - 9 minute în urmă
Locuri de muncă pentru cei care vor să lucreze în Spațiul Economic European - 16 minute în urmă
Centrul Rezidențial „Bunul Samarinean” din Coroieni are un nou director - 1 oră în urmă
Justiția taie, populiștii cad. Cine urmează? - 2 ore în urmă
Români la Campionatul Mondial al măcelarilor de la Paris - 2 ore în urmă
La mulți ani, Jandarmeria Română! - 2 ore în urmă
Se pun în vânzare online biletele pentru meciul ”tricolorilor” cu Austria - 13 ore în urmă
Coșmar pe stadion: Copii bătuți și amenințați cu moartea după derby-ul clujean - 13 ore în urmă
S-a stins Val Kilmer, actorul cu roluri memorabile în ”Top Gun”, ”The Doors” și ”Batman Forever” - 16 ore în urmă
Cinci minore românce, Jean-Claude Van Damme și un scandal care cutremură lumea filmului - 17 ore în urmă
Ioana este purtătoarea tradiției maramureșene, dincolo de granițele județului
Originară din Săliștea de Sus, maramureșeanca Ioana Simon Vlad a trăit înconjurată de tradițiile zonei în care s-a născut. Încă de mică prefera să coase sau să țese alături de mama sa, decât să se joace ca toți copiii de vârsta ei. Mai târziu a trebuit să-și părăsească satul natal și să se mute la Sighetu Marmației. Acolo a descoperit lumea fascinantă a picturii. Penelul i-a fost cel mai fidel prieten, dându-i Ioanei libertatea de a-și exprima gândurile și emoțiile în culorile vieții.
A venit o zi în care a fost nevoită să-ți părăsească Maramureșul drag și să se mute în satul Sânmartin din județul Arad. Și, cum nu a putut renunța la zestrea de acasă, și-a pus în bagaj toată agoniseala de până atunci: costume populare și toate lucrurile de trebuință la șezători. Ajunsă acolo, le-a urcat în pod, unde a făcut un adevărat muzeu maramureșean.
Se încăpățânează zi de zi să le strecoare în inimă locuitoarelor acelei zone, iubirea pentru Maramureșul ei drag. Organizează regulat șezători cu fete și copile pe care le inițiază în tainele lucrului de mână. Mai întâi le îmbracă în costume maramureșene, apoi le pregătește materialele în funcție de activitatea aleasă de comun acord. Îndeletnicirile sunt diverse: impletit de coșuri, confecționat podoabe de mărgele, țesut, cusut. Pe perioada postului, fetele vor învăța tehnica încondeierii ouălor și pictarea de icoane.
Când nu e la șezători, Ioana colindă școlile. Pentru copiii care nu se pot deplasa la casa ei, organizează și acolo ateliere. Poartă cu ea miniaturi de interioare țărănești, păpuși îmbrăcate tradițional, ustensile pentru țesut și împletit. Pentru cele care-i calcă pragul pregătește mâncăruri tradiționale din Maramureș și le povestește despre oamenii și obiceiurile de aici.
Tot ce face Ioana e parcă desprins dintr-o poveste de demult, pe când tradiția era sfântă și aproape de sufletul tuturor. Cu ea te nășteai și o transmiteai mai departe, din generație în generație. Cu oameni ca Ioana, tradiția și valorile moștenite de la strămoși, vor trăi veșnic.
Lăcrimioara ZOTA