Izvorul de la Poiana Botizii „bolborosește” de 55 de ani

În urmă cu vreo jumătate de secol se vorbea despre existența unui izvor la Poiana Botizii. Acesta dispăruse odată cu lucrările de minerit din zonă. Se presupune că, în urmă cu sute de ani, în acel loc a fost un gheizer. S-au executat foraje de cercetare din cauza zgomotului pe care-l făcea apa sub pământ. În anul 1969 localnicii l-au recăpătat.

Izvorul este situat la confluența Văii Poienii cu Pârâul Cizma, la aproximativ 3 km nord de centrul localității. Izvorul face parte din aureola mofetică Oaș-Gutâi-Țibleș iar pulsurile sunt datorate acumulării gazelor (CO2 si H2S) în încăperi subterane naturale, până ce presiunea gazelor o depășește pe cea a coloanei de apă. Prin ieșirea bruscă a gazelor la suprafață, este antrenată și coloana de apă minerală.

Este considerat de geologi unic în țară prin modul în care apa „bolborosește” la intervale fixe. Acest fenomen se datorează presiunii gazelor din subteran. În timpul iruperii, nivelul apei în puț crește cu aproximativ 1,5 metri. La început, apa ieșea din șapte în șapte minute. Cu timpul, presiunea a mai scăzut. Apa este alcalină, carbogazoasă, bogată în fier.

În România mai există două izvoare care funcționează la fel. Doar intervalele de timp între erupții diferă, la cele două fiind neregulate. „Este un fenomen rar întâlnit în natură, acesta apărând pe principiul vaselor comunicante”, a explicat geologul Bogdan Onac, prof.univ. la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca.

Localnicii sunt dependenți de izvor, fiind ferm convinși că apa are proprietăți curative, menținându-i sănătoși. Dependenți devin și turiștii care, după ce au băut o dată, se întorc mereu.

Lăcrimioara ZOTA