Donație prețioasă pentru Casa Muzeu din Rogoz - 2 ore în urmă
19 polițiști maramureșeni au ieșit la pensie la final de 2024 - 3 ore în urmă
PS Iustin: „Mulțumim cu evlavie smerită în genunchi Bunului Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le-am primit în anul ce a trecut” - 3 ore în urmă
Editorialul de miercuri: Biserica din Bogdan Vodă - 4 ore în urmă
Valea Sibila de la Strâmbu-Băiuț – Valea Zeiței - 5 ore în urmă
După 18 ani de la integrarea în Uniunea Europeană, România a intrat în Schengen - 5 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: 1 ianuarie, întreită sărbătoare la început de an - 9 ore în urmă
Mocănița, bucuria turiștilor pe perioada Sărbătorilor de iarnă - 15 ore în urmă
În prima zi din an este sărbătorit Sfântul Vasile cel Mare - 17 ore în urmă
Mesaje pornite din suflet, de la Oameni care fac cinste Maramureșului - în urmă
La fiecare vizită a voluntarilor din Germania, Adăpostul de câini din Baia Mare își schimbă înfățișarea
Tanja Wagner, Julia Mayerhofer, Nadine Gredner, Lucas Gredner Jenny Ara, Lisa, Anna, Basti și Jan-Philipp sunt voluntarii germani care spun mereu prezent, sfidând distanța kilometrică, pentru dragostea necondiționată și condiții mai bune, patrupezilor de la Adăpostul public de câini Baia Mare. De două săptămâni, aceștia au lucrat intens, exploatând fiecare minut al zilei, pentru a termina la termen ceea ce și-au propus. Băieții au făcut echipă, construind 14 cuști triple din lemnele cumpărate prin proiectul „Cana de fericire” inițiat de Rotaract T.E.A.M. Baia Mare și din strângerea de fonduri de la echipa de fotbal CS Minaur Baia Mare. Într-o zi au dat o mână de ajutor și la Adăpostul din Bușag, unde au construit țarcuri noi și au făcut lucrări de reparații. Fetele au ajutat fiecare câine cu probleme locomotorii să înoate în piscinele amenajate, au socializat cu ei, au făcut poze și filmări, necesare promovării și adopțiilor viitoare.
Cu scândurile rămase, s-ar mai putea construi 5-6 cuști. Se face apel la voluntarii din Baia Mare pentru a înlocui cuștile distruse cu altele noi. Doar lucrând în echipă, viața acestor animale necuvântătoare s-ar putea îmbunătăți de la o zi la alta.
Lăcrimioara ZOTA