Share
Traian Vuia: Visătorul care a sfidat gravitația

Traian Vuia: Visătorul care a sfidat gravitația

Cu peste un secol în urmă, într-o zi de 18 martie, unul dintre cei mai importanți pionieri ai aviației mondiale și un nume de referință în istoria României, Traian Vuia, a scris cu adevărat istorie.

Născut în vara anului 1872 în satul Surducu Mic, județul Timiș, (părinții săi fiind preotul Simion Popescu și Ana Vuia), și-a manifestat de mic o pasiune pentru mecanică și fizică, fiind fascinat de zmeie și de posibilitatea de a zbura.

După ce și-a terminat studiile liceale la Lugoj, unde a fost considerat un elev eminent, a încercat să urmeze Politehnica la Budapesta. Din cauza lipsurilor financiare, după un an a fost nevoit să se înscrie la Facultatea de Drept, iar în 1901 și-a obținut doctoratul. Cu toate acestea, pasiunea sa pentru aviație nu s-a diminuat și a continuat cercetările pentru a găsi o soluție viabilă pentru zborul mecanizat.

În 1902 a plecat la Paris, unde și-a prezentat proiectul Academiei de Științe însă a fost respins și chiar ironizat pe motiv că zborul cu un aparat mai greu decât aerul era imposibil. Fără să renunțe, și-a brevetat invenția la 17 august 1903, în ziua când a împlinit 31 de ani, și a început construirea primului său avion, un aeroplan-automobil, pe care l-a finalizat în decembrie 1905. Aparatul a fost botezat „Vuia 1” sau „Liliacul”.

Pe 18 martie 1906, pe câmpul Montesson de lângă Paris, a realizat primul zbor din lume cu un aparat mai greu decât aerul, folosind exclusiv forța motorului său. Deși zborul a durat doar câteva secunde, acest moment a marcat un progres uriaș în domeniul aviației. De aceea, a continuat să-și îmbunătățească invenția construind modelele „Vuia 1 bis” și „Vuia 2”, aparate cu care a reușit să zboare pe distanțe mai mari.

În anii următori și-a îndreptat atenția și spre alte invenții, brevetând în 1917 o torpilă aeriană și lucrând pentru armata franceză în timpul Primului Război Mondial. De-a lungul vieții, a continuat să inoveze, lucrând la dezvoltarea elicopterelor când nimeni nu credea în zborul vertical, obținând mai multe brevete în acest domeniu. A fost, de asemenea, activ în politica românească, militând pentru unirea Transilvaniei cu România și participând la Conferința de Pace de la Paris.

A murit pe 3 septembrie 1950, la București, lăsând în urmă o moștenire importantă în aviație și în istoria științei românești. A fost înmormântat în cimitirul Bellu, iar la ceremonia funerară a fost prezent și Petru Groza, prim-ministrul României de atunci. Astăzi, numele său este sinonim cu curajul, perseverența și dorința de a depăși limitele impuse de cunoștințele vremii sale, și de aceea, începând cu anul 2003 Aeroportul internațional din Timișoara poartă numele „Traian Vuia”.

Vasile Petrovan


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.



Lasă un comentariu