„Holocaust. Never forget!”: La Școala „Nicolae Iorga” din Baia Mare se vor derula activități în parteneriat cu Institutul Olga Lengyel (TOLI) din S.U.A. - 8 ore în urmă
Hramul şcolilor teologice va fi sărbătorit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 9 ore în urmă
Tradiție și identitate: La Unguraș s-a organizat „șezătoare în chișlegi cu joc” - 9 ore în urmă
Studenții și masteranzii de la Arte Plastice Baia Mare vă invită să le admirați expozițiile cu lucrările de semestrul I - 10 ore în urmă
Intervenţie chirurgicală în premieră la Spitalul Județean Baia Mare; O femeie și-a recăpătat mobilitatea după ce coloana i-a fost secționată într-un accident - 10 ore în urmă
Preferințele muzicale zilnice ale ascultătorilor tineri din România?! - 13 ore în urmă
ANAF și contribuabilii, pe aceeași lungime de undă - 14 ore în urmă
Cluburile sportive aflate în subordinea ANS vor fi transferate administrațiilor locale - 14 ore în urmă
Comisia de la Veneția se pronunță asupra crizei electorale din România - 14 ore în urmă
Coca-Cola retrage produse din Europa - 14 ore în urmă
De ce avem ani bisecți: ziua de 29 februarie, o dată la patru ani
Calendarul este, în general, ca și ceasul, un mecanism de măsurare al timpului și ne gândim la el ca și la ceva foarte precis. Luna are nevoie de o lună pentru a orbita în jurul Pământului; Pământului îi trebuie 24 de ore pentru a se roti pe axa sa și 365 de zile pentru a orbita în jurul Soarelui (mișcarea de revoluție).
Totuși, o dată la patru ani avem o zi în plus.
Explicația este simplă: o lună lunară are de fapt 27,3 zile. O singură rotație terestră durează de fapt 23 de ore, 56 de minute și 16 secunde. Iar o singură mișcare de revoluție durează 365,24129 zile. Încă de când oamenii au început să țină calendare, această zi orbitală în plus a fost o bătaie de cap și este motivul pentru care a fost inventat conceptul de an bisect.
Alte calendare, rezolvări diferite
Intercalarea, sau inserarea de zile într-un calendar, a fost încercată și testată de-a lungul civilizațiilor, pentru a încerca să se asigure că programele lunare și solare rămân compatibile și coerente cu urmărirea anotimpurilor.
Practica variază de la o cultură la alta: anul calendaristic egiptean antic era compus din 12 luni de 30 de zile, cu cinci epagome (zile) adăugate la sfârșitul fiecărui an. În calendarul lunisolar, cum este cel chinezesc, se adaugă o lună suplimentară la fiecare trei ani, permițând adepților din acei ani să sărbătorească două luni de primăvară pentru a întâmpina noul an sau “primăvara dublă”.
În mod similar, în calendarele vikrami și ebraic, se adaugă o lună o dată la aproximativ trei ani, urmând ciclul de 19 ani al fazelor lunii. Calendarul lunar al islamului are un ciclu de 30 de ani, în care 11 dintre acești ani au o zi în plus adăugată la lună.