Artistul Ionuț Uivaroși din Urmeniș, invitat în cadrul unui concert de pricesne în Austria - 3 ore în urmă
Joc de Lăsatul Secului în Rogoz: „Păstrăm cu drag acest obicei din bătrâni, care adună laolaltă fete și feciori, tineri și bătrâni, iubitori de tradiție” - 5 ore în urmă
Vizită oficială a Ambasadorului Japoniei în România la Sighetu Marmației - 5 ore în urmă
Biserica ortodoxă din Săbișa are un nou paroh - 6 ore în urmă
Lupta pentru protejarea agriculturii: fermierii cer măsuri urgente - 6 ore în urmă
Elevi de la Colegiul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, calificați la Concursul Național de Chimie „Lazăr Edeleanu” - 6 ore în urmă
Miculaiciuc Andrei, în vizorul ANI pentru fals în declarații - 6 ore în urmă
Perechea David Soponar și Izabella Bartha de la DanceLight Studio Baia Mare, în Lotul Național al României - 6 ore în urmă
Adunare și sărbătoare în comunitatea armeană din Baia Mare - 7 ore în urmă
Ziua Mondială a Scriitorilor, marcată la Filiala „Nicolae Iorga” a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” - 8 ore în urmă
De ce avem ani bisecți: ziua de 29 februarie, o dată la patru ani
Calendarul este, în general, ca și ceasul, un mecanism de măsurare al timpului și ne gândim la el ca și la ceva foarte precis. Luna are nevoie de o lună pentru a orbita în jurul Pământului; Pământului îi trebuie 24 de ore pentru a se roti pe axa sa și 365 de zile pentru a orbita în jurul Soarelui (mișcarea de revoluție).
Totuși, o dată la patru ani avem o zi în plus.
Explicația este simplă: o lună lunară are de fapt 27,3 zile. O singură rotație terestră durează de fapt 23 de ore, 56 de minute și 16 secunde. Iar o singură mișcare de revoluție durează 365,24129 zile. Încă de când oamenii au început să țină calendare, această zi orbitală în plus a fost o bătaie de cap și este motivul pentru care a fost inventat conceptul de an bisect.
Alte calendare, rezolvări diferite
Intercalarea, sau inserarea de zile într-un calendar, a fost încercată și testată de-a lungul civilizațiilor, pentru a încerca să se asigure că programele lunare și solare rămân compatibile și coerente cu urmărirea anotimpurilor.
Practica variază de la o cultură la alta: anul calendaristic egiptean antic era compus din 12 luni de 30 de zile, cu cinci epagome (zile) adăugate la sfârșitul fiecărui an. În calendarul lunisolar, cum este cel chinezesc, se adaugă o lună suplimentară la fiecare trei ani, permițând adepților din acei ani să sărbătorească două luni de primăvară pentru a întâmpina noul an sau “primăvara dublă”.
În mod similar, în calendarele vikrami și ebraic, se adaugă o lună o dată la aproximativ trei ani, urmând ciclul de 19 ani al fazelor lunii. Calendarul lunar al islamului are un ciclu de 30 de ani, în care 11 dintre acești ani au o zi în plus adăugată la lună.