Coaliția de la guvernare era – și încă este – alcătuită din două partide: PSD și ALDE, conduse de Liviu Dragnea și, respectiv, Călin Popescu-Tăriceanu. Amândouă partidele au avut scoruri dezastruoase în alegerile europarlamentare. PSD a pierdut jumătate din scorul obținut în 2016, iar ALDE a rămas pe peronul gării de unde pleca trenul spre Bruxelles. Imediat după alegeri, chiar în lunea de după vot, Liviu Dragnea a primit sentința care l-a dus la închisoare, să-i țină de urât lui Radu Mazăre.
Marți, a venit la rând și liderul ALDE. O solicitare de ridicare a imunității – care zăcea de vreo șase luni la Senat și pentru care se mai acordaseră două săptămâni până să se discute în Comisia Juridică din Senat – a intrat subit pe rol. În mod normal, n-ar fi trebuit să fie emoții în fața unei comisii care avea următoarea distribuție: 6 – PSD; 2 – PNL; câte 1 – ALDE, UDMR și USR. Recte, coaliția de la guvernare avea din start șapte voturi din 11, și câștiga chiar dacă i-ar fi lipsit doi dintre membri. Numai că au lipsit mai mulți, căci s-au adunat doar șase membri, iar votul a ieșit cam așa: 3 – pentru ridicarea imunității, doi împotrivă și unul s-a abținut. Ciudat, dacă ținem cont că președintele și secretarul comisiei – care se presupune că e musai să fie prezenți la ședință – sunt de la aliatul PSD, plus membrul ALDE erau deja deajuns pentru a da aviz negativ solicitării. Nu s-a întâmplat așa, semn că PSD-ul l-a cam lăsat baltă pe Călin Popescu-Tăriceanu. Ca atare, Comisia Juridică a recomandat începerea urmăririi penale a președintelui Senatului și liderului ALDE, solicitare care ar trebui votată în plen săptâmâna viitoare. Și știți pentru ce acuzație?: ”luare de mită în timpul exercitării funcției de prim-ministru al României” (e vorba de vreo 800.000 de dolari, luați ”indirect”). Practic, astăzi s-a dat primul vot oficial împotriva eventualei candidaturi a lui Tăriceanu la președinția țării și s-a mai dat un semnal că șefia Senatului e dorită de altcineva. Toate acestea, spre satisfacția lui Klaus Iohannis.
După PSD, e al doilea caz recent în care, din motive relativ asemănătoare – adică de justiție – liderul face rău formațiunii pe care o conduce. Din motive de corupție, cu Liviu Dragnea – prezentat de opoziție ca vârf de lance al hoției -, PSD a alunecat și pe toboganul urii populare induse și pe cel al procentelor electorale. Dând cu pămătuful mitei și peste Tăriceanu, ALDE iese, practic, din jocul politic al momentului. Căci nu mai e partid europarlamentar, nici partid balama – a avut grijă partidul lui Ponta să preia aceste roluri – și mai are și un lider vulnerabilizat cu grijă. Iar viața grea vor avea și organizațiile din teritoriu, care mai negociaseră vreo firimitură sau vreo speranță.
Cele întâmplate în Comisia Juridică au semnificație și în contextul în care PSD a reușit să-și impună candidatul la Președinția Camerei Deputaților, o bătălie mult mai grea decât cea dintr-o simplă comisie de specialitate în care alianța avea majoritate supraîndestulată.
Dar alde situații de abandon al aliatului s-au întâmplat și altora, nu ALDE e deschizător de drum. Iar în ce-l privește pe Tăriceeanu, el s-a apărat singur de dușmanio – vezi lupta sa cu un un Băsescu aflat în vârf de formă politică. Va ști să se apere și de aliați?
