Un puci intern orchestrat pe repede-înainte. O decizie luată de un grup restrâns, în spatele ușilor închise. O candidată aleasă democratic, trădată de propriii colegi. Așa arată, în esență, ceea ce Elena Lasconi a numit fără ezitare: „cea mai rușinoasă trădare din istoria USR”.
Într-un moment-cheie al campaniei prezidențiale, când România ar fi avut nevoie de claritate, unitate și viziune, conducerea USR a decis să își saboteze propriul candidat, înlocuind-o pe Elena Lasconi (aleasă cu peste 94% din voturile delegaților la Congres) cu Nicușor Dan, „independentul” care a refuzat să participe la selecția internă și care, până în urmă cu câteva zile, nu-și anunțase nici măcar candidatura oficial.
Decizia nu a fost democratică, ci un veritabil complot politic.
Biroul Național al USR, forul care nu are autoritate statutară de a desemna un candidat la președinție, a votat retragerea sprijinului pentru Lasconi și susținerea lui Nicușor Dan cu doar două voturi împotrivă, unul dintre ele al Elenei însăși. Totul s-a întâmplat rapid, fără o consultare cu restul partidului și înaintea unei ședințe decisive a Comitetului Politic Național, în care se putea discuta onest despre strategie. Se pare că, în spatele jocurilor de culise care au dus la debarcarea Elenei Lasconi, s-ar afla doi colegi cu influență în partid: Dominic Fritz, prim-vicepreședinte USR și primar al Timișoarei, și Ionuț Moșteanu, purtător de cuvânt al formațiunii și deputat de Argeș.
„Pentru loialitate mi-am luat un câine”, a spus Lasconi, arătând că în politica internă a USR nu mai este loc pentru principii. Doar pentru calcule cinice.
Dar Lasconi nu s-a oprit aici. Într-o conferință de presă tensionată, ea a demascat ceea ce pare a fi un plan pus la cale cu minuțiozitate de câțiva lideri din eșalonul doi al USR, oameni care, spune ea, „au pierdut alegerile în propriile orașe” și care acum își negociază pozițiile pentru viitor. „Trădători oportuniști”, i-a numit. A sugerat chiar că Ionuț Moșteanu, care a pierdut la Pitești, speră la un loc pe lista lui Nicușor Dan, poate chiar candidatura la Primăria Capitalei.
„Oamenii nu sunt saci de cartofi să-i muți dintr-o parte în alta”, a spus Lasconi, referindu-se la modul în care conducerea USR încearcă să direcționeze, fără nicio legitimitate democratică, voturile membrilor și simpatizanților.
Ea a spus răspicat că nu se retrage, pentru că decizia este nestatutară. „Candidatul partidului este cel votat de Congres. Punct.” Mai mult, ea a anunțat că va da USR în judecată pentru încălcarea statutului și pentru excluderea din campanie prin mijloace abuzive. În plus, a adăugat că i s-a tăiat și finanțarea pentru campania electorală, un act care arată clar dorința de a o scoate cu forța din joc.
Dar poate cea mai gravă acuzație este aceasta: „Nicușor Dan este candidatul sistemului.” Cu alte cuvinte, USR ( partidul care s-a născut pentru a lupta cu „sistemul”) ajunge acum să-i susțină candidatul, în detrimentul propriei voci legitime.
Lasconi a spus și că Nicușor Dan nu a participat la selecția internă, nu a prezentat un program și nu răspunde la telefon. Este, în viziunea ei, doar un instrument al unor interese obscure. „Are un grup de interese în spate. Dacă este atât de independent, de ce are nevoie de un partid? Eu sunt cel mai independent candidat.”
Într-o pledoarie sinceră și dură, Lasconi a tras un semnal de alarmă nu doar pentru USR, ci pentru toată România:
„Nu este vorba despre mine. Este vorba despre România. Dacă în mijlocul unei campanii vin și îți iau totul, îți retrag sprijinul, îți taie fondurile, ce semnal transmitem românilor? Că votul lor nu contează. Că deciziile democratice pot fi răsturnate oricând de o mână de oameni. Este periculos. Este profund nedemocratic.”
Ea a mers și mai departe:
„Dacă – Doamne ferește – ar fi fost război și trupele erau la Pitești, ce făceam? Ne predam? Ce fel de competiție este aceea în care intri și te rogi de ceilalți să se retragă?”
Cu alte cuvinte, Lasconi nu doar că nu acceptă această execuție politică, ci o denunță ca fiind o încercare de a confisca democrația din interior.
„Regret că am auzit un coleg spunând azi că ‘mor cu dreptatea în mână’. Eu nu mor cu ea în mână. Eu lupt. Și câștig.”
După cum puteți observa, nu mai este doar o dispută de strategie electorală. Este o lecție dură despre ce se întâmplă atunci când un partid promite meritocrație și transparență, dar acționează pe furiș, cu lovituri pe la spate. Trădarea Elenei Lasconi nu este doar o dramă internă, ci o oglindă a unui pericol real, acela că democrația poate fi deturnată chiar de cei care pretind că o apără.
Iar cei care au orchestrat această manevră s-ar putea trezi că nu doar au pierdut o candidată, ci și încrederea definitivă a propriului electorat.Mă întreb, dacă USR îl va susține pe Nicușor Dan, și acesta pierde competiția electorală, ce rol vor mai juca cei care acum trădează fără rușine?
Vasile Petrovan
