Când părinții iau decizia de a duce copilul la un psiholog, ei fac un pas important pentru binele acestuia. Totuși, este important ca părinții să înțeleagă că succesul terapiei nu depinde doar de psiholog, ci mai ales de implicarea lor activă.
Părinții trebuie să fie pregătiți să facă și schimbări în viața lor și să nu aibă așteptări nerealiste de la terapeut. Terapeutul nu are o cheie magică pe care să o folosească și peste noapte toate problemele construite într-un mediu în care acel copil s-a dezvoltat să se rezolve instant. Sunt mai mulți factori ce determină succesul terapiei. Un rol important este al părintelui.
Părinții sunt primele și cele mai influente modele de comportament pentru copii.
Modul în care părinții reacționează, comunică și își gestionează propriile emoții și probleme are un impact semnificativ asupra comportamentului și dezvoltării ulterioare a copilului. Fără schimbări în comportamentul și atitudinea părinților, intervențiile psihologului sunt limitate.
Mediul din familie este un factor determinant în dezvoltarea psihologică a unui copil. Dacă un copil se confruntă cu probleme de comportament sau cu probleme de natură emoțională, aceste probleme sunt de cele mai multe ori influențate de dinamica familială. Știți zicala: ”- Așchia nu sare departe de trunchi!”. Psihologul poate ajuta copilul să dezvolte noi abilități, să îl ajute să gândească și să se raporteze diferit la anumite situații, să îl ajute să dea un sens sau să găsească anumite strategii pe diferite problematici, dar dacă mediul familial nu susține aceste schimbări, progresul va fi dificil de menținut.
Unii părinți au tendința de a aștepta rezultate imediate de la terapie. Este important de înțeles că schimbările semnificative necesită timp și efort de durată. Terapia este un proces gradual, iar succesul terapiei depinde de cooperarea dintre copil, părinte și psiholog. Părinții trebuie să se înarmeze cu răbdare, să fie ei înșiși disciplinați și să înțeleagă că fiecare copil progresează în ritmul său propriu. Nu pot cere de la un minor schimbarea și adultul ”nu are nervi, disponibilitate!”.
Pentru ca terapia să funcționeze, părinții trebuie să fie implicați direct în proces. Eu personal nu merg centrat exclusiv pe copil, ci pe familie. Copilul locuiește într-o familie. Părintele are obligația de a participa la sesiuni de terapie familială, să fie la rândul lui instruit și să aplice ceea ce a învățat acasă.
Părinții trebuie să fie dispuși să-și schimbe propriile atitudini și comportamente care contribuie la problemele copilului. De exemplu, un părinte care învață să gestioneze stresul, anxietatea, un părinte care învață să comunice mai eficient poate crea un mediu mai stabil și mai predictibil pentru copil. Aceste schimbări pot îmbogățesc efectele pozitive ale terapiei.
Succesul terapiei copilului depinde în mare măsură de implicarea efectivă a părintelui în terapie.
Psihologul poate oferi îndrumare, poate fi ghid, poate oferi anumite strategii valoroase, dar fără susținerea și participarea părinților, progresul este limitat.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog Psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Doliul în viață, cum reușim să facem față, sfaturi folositoare pentru vindecare
