Pentru mulţi părinţi, un copil este bine crescut dacă se comportă cum trebuie, dacă face ce i se spune, dacă dă dovadă de calităţile care îi sunt impuse. Dar o tehnică bună de creştere a copiilor înseamnă mult mai mult decât atât. Este vorba, în primul rând, de a fi capabil de a comunica atitudinea faţă de drepturile tale, faţă de drepturile copilului şi faţă de dorinţele şi nevoile lui. Copilului trebuie să-i transmiţi respectul tău pentru el, O IMAGINE CLARĂ A AŞTEPTĂRILOR şi DISPONIBILITATEA DE A-L ÎNŢELEGE.
În continuare, voi detalia o serie de tehnici eficiente în educaţia copilului şi voi prezenta situaţiile în care acestea sunt pretabile a fi utilizate:
(continuare din articolul publicat în 22 martie)
3) Cicăleala interzisă sau cum se încheie un contract: se aplică la îmbrăcat, îmbăiat, făcutul temelor, îndeplinirea treburilor casnice, mâncat, făcutul curăţeniei în cameră. Nimănui nu-i place să fie controlat şi să i se spună în permanenţă ce are de făcut. Nu fi cicălitoare. Cu cât insişti mai mult, cu atât copilul se va împotrivi mai tare, iar relaţia se va transforma într-o confruntare de orgolii. Dacă trebuie să repeţi ce-ai spus, încearcă să nu CICĂLEŞTI, ci să REAMINTEŞTI. Un ton cicălitor sâcâie şi provoacă. Reaminteşte-i copilului ce trebuie să realizeze ca şi când ai da o mână de ajutor, având grijă să-i oferi o anumită libertate de alegere. Încearcă, pe cât posibil, să nu ceri ceva imediat. Spune ceva de genul: „Uite ce-aş vrea să faci….Gândeşte-te tu… Hai să vedem împreună cum ne descurcăm” şi, astfel, eviţi provocările. Expunându-ţi cererea într-un mod rezonabil, admiţând astfel că şi copilul are un cuvânt de spus, îi comunici de fapt că e un om responsabil.
În ceea ce priveşte explicaţia motivelor tale, câteodată copiii nu văd în cererea de a face ceva decât obligaţia. Nu iau în seamă dacă e ceva logic, binevenit sau util. Dacă reuşeşti să-i faci să înţeleagă care-i scopul urmărit, vor lăsa garda jos mai uşor.
4) Nu-i răni mândria: se aplică în cazul unor certuri aprinse, când face greşeli, când
se dovedeşte că tu ai avut dreptate, când vrei să-l determini să nu mai facă un anumit lucru, când copilul este într-o situaţie jenantă. Este foarte uşor să umileşti un copil. Cu toţii încearcă, la orice vârstă să se îndepărteze de părinţi şi să-şi dovedească, şi lor şi ţie, că au destulă pricepere, inteligenţă şi forţă să se descurce singuri. În acelaşi timp însă, îi încearcă teama că nu vor reuşi – sau că tu nu le dai voie, sau că nu asta este ceea ce vor cu adevărat. Când pui un copil la colţ, când îi spui „Vreau să faci asta ACUM” sau „Bineînţeles că n-ai dreptate!” sau „Cum se face că nu se joacă copiii cu tine?” el va fi copleşit de un sentiment de neputinţă care se poate transforma într-o teribilă ruşine şi/sau furie, de care un copil trebuie ferit cu orice preţ. Oferindu-i, dimpotrivă, o anumită libertate de mişcare, îi transmiţi de fapt: „Ştiu că nu eşti totuna cu mine. Ai dreptul la gânduri şi sentimente proprii. E normal să gândeşti diferit. Cred că eşti un om capabil”. Această atitudine îi va spori încrederea şi îl va ajuta să înţeleagă că nu greşelile sau slăbiciunile definesc o persoană.
5) Cum îl cumperi mai bine: se aplică dacă vrei să-l determini pe copil să aibă un comportament responsabil, să scape de un obicei prost, să facă ce-i spui, să încerce lucruri noi. Ce trebuie făcut este să fie stabilită dinainte recompensa. Acţionează la fel în situaţii similare şi variază recompensa care poate fi palpabilă. Un mic cadou este binevenit câteodată. După o vreme, vei putea trece de la premiile materiale la recompense de o natură mai subtilă, iar când motivarea externă se va transforma într-una internă (materializată prin expresii de genul: „Eşti un copil foarte bun”), va fi timpul să renunţi la această strategie. Mulţumindu-i copilului pentru ajutor în loc să-i întinzi o bancnotă, îi reaminteşti că şi alţii au aşteptări, nu doar el.
Trebuie precizat, însă, că oferind pe loc o recompensă pentru a pune capăt unui comportament inacceptabil, nu ajuţi copilul să-şi dezvolte o motivare internă. Copilul îşi va crea o imagine falsă asupra lumii, ajungând să nu mai poate face nimic fără să creadă că i se cuvine ceva în schimb. Astfel, pretenţiile sale vor fi din ce în ce mai ridicate. O motivare pozitivă, însă, în măsură să-l determine să se poate aşa cum ţi-ar face ţie plăcere, îi va oferi, de fapt, putere asupra lui însuşi, nu asupra ta.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog Psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Sfaturi de viață pentru părinți; Tehnici eficiente în educația copilului (1)
