Programul de vizitare a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, în aceste zile - 10 minute în urmă
Alocațiile de stat pentru copii vor crește de la 1 ianuarie 2025 - 14 ore în urmă
Mulți turiști au ales să petreacă Crăciunul la pensiunile din Maramureș - 14 ore în urmă
Programul ierarhilor maramureșeni, duminică, 29 decembrie - 19 ore în urmă
Se fac înscrieri la Raliul Zăpezii, aflat la cea de-a XV a ediție - 19 ore în urmă
Patinoarul, distracția copiilor aflați în vacanță - în urmă
Florian Mătăsaru, dirijorul Fanfarei Municipale, împlinește astăzi o frumoasă vârstă - în urmă
Călătoria lui Anton Joseph la Nürnberg pe vremea COVIDULUI-19 – proză scurtă de Marian Ilea - 1 zi în urmă
Ce putem face cu mâncarea care ne-a rămas după Masa de Crăciun - 1 zi în urmă
Elevii Ansamblului „Flori de Maramureș”, participanți ai Festivalului de datini și obiceiuri de iarnă „Marmația” - 1 zi în urmă
Psiholog Psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Traumele din viața unui copil și anxietatea, câteva sfaturi folositoare, dar și câteva tehnici de lucru
Unele traume pot declanșa în copii anxietate puternică. Pot avea senzația că și-au pierdut ancorele, că nu au de ce se prinde.
Hai să vedem care ar fi câteva din problemele cu care se confruntă.
– agresiunea fizică
– agresiunea psihică
– abuzul sexual
– accidentele de mașină indiferent că lui i s-a întâmplat, familiei sau a fost doar martor.
– schimbarea orașului, a școlii
– decesul cuiva apropiat
– divorțul părinților
– dependențele părinților de droguri, alcool, jocuri de noroc etc.
Sunt doar o parte din ceea ce poate declanșa anxietatea în viața unui copil. Indiferent de vârsta la care se află, dacă aceste evenimente se întâmplă, copilul pierde sentimentul de siguranță, de protecție, de control asupra vieții care-l avea până la acel moment. Dacă evenimentul traumatic este grav, el se poate simți neputincios și singur. Toată lumea cunoscută până atunci se dărâmă și se va trezi în fața unui vid și încrederea în viață și oameni poate să dispară.
E adevărat, foarte mulți dintre ei sunt înzestrați cu o rezistență la astfel de șocuri și cu sprijin din partea celorlalți ei se pot redresa. Există însă unii, mai ales cei cu o predispoziție, cu o fundație șubredă care vor rămâne cu anumite probleme cum ar fi: anxietate, insomnii, hipersensibilitate și un puternic sentiment de neliniște. E ca și cum sufletul lor a dispărut în într-un gol. Ei bine, copiii sub 6 ani dacă au sprijinul necesar și i se arată că nu e singur, reușește să iasă din acest vid.
De destule ori, dacă e lăsat să vorbească și este ascultat despre trauma lui și nu încercăm să i le băgăm sub preș, dacă reușim să punem în cuvinte suferința lui, chiar daca va vorbi poate săptămâni întregi despre asta, iar noi îi validăm sentimentele, încet, încet își revine. Fr. Dolto, spunea de foarte multe ori ”să punem în cuvinte trauma”.
Copilul mai mare, poate dezvolta simptome invalidante de anxietate. Trauma respectivă se poate ancora în sistemul lui emoțional. El trebuie ajutat în plan emoțional mai mult decât rațional pentru a simți că are control asupra vieții sale.
Uite un exercițiu pe care-l putem aplica pentru copiii de peste 6 (6- 10 ani) ani ce se luptă cu neliniștea și senzația de gol. Ei au nevoie să se ancoreze în ceva.
* Putem cere copilului să deseneze un drum în care el privește în față. Poate face orice drum și poate desena decorul. Nu încercați voi să-l ghidați. Lăsați-l cum simte.
* Când a terminat de desenat drumul, cereți copilului să-și imagineze că acolo a existat o problemă, a avut loc o “ surpare”, sau s-a făcut o groapă și că acest fapt i-a întrerupt drumul fix în fața lui. Sugerați să deseneze groapa, așa cum o vede el.
* Apoi, îl ajutăm să observe emoția. Ce emoție simte? Tristețe? Ok! Este trist să vadă că drumul a fost întrerupt și că nu a putut merge mai departe. Totuși, ar fi bine să-l repare pentru a putea avansa.
* Sugerați acum să acopere groapa așa cum consideră, chiar dacă unii poate o vor șterge. E ok. Pot să o acopere cu diferite culori, important este ca el să știe că a fost reparată. Chiar poate să folosească altă coală de hârtie pe care să refacă drumul.
* Unii pot verbaliza că a fost prea mare groapa și nu mai poate fi reparată. Sugerați copilului să facă un pod peste.
* În acest moment îl rugăm să verifice că podul sau noua construcție este puternică și rezistentă. E posibil chiar să mai facă mici ajustări. E bine! Important ca el să se asigure că e rezistent.
Ce va învăța este că acum poate avansa și nu mai e prins în “ spate” fără puterea de a merge înainte.
Dumneavoastră nu trebuie să îi faceți analogia cu evenimentul traumatic. Mintea lui o va face. Pentru cei între 10 și 12 ani, aplicați același exercițiu, dar prin tehnica vizualizării. La această vârstă pot vedea abstract.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și