„Holocaust. Never forget!”: La Școala „Nicolae Iorga” din Baia Mare se vor derula activități în parteneriat cu Institutul Olga Lengyel (TOLI) din S.U.A. - 10 ore în urmă
Hramul şcolilor teologice va fi sărbătorit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 11 ore în urmă
Tradiție și identitate: La Unguraș s-a organizat „șezătoare în chișlegi cu joc” - 12 ore în urmă
Studenții și masteranzii de la Arte Plastice Baia Mare vă invită să le admirați expozițiile cu lucrările de semestrul I - 12 ore în urmă
Intervenţie chirurgicală în premieră la Spitalul Județean Baia Mare; O femeie și-a recăpătat mobilitatea după ce coloana i-a fost secționată într-un accident - 12 ore în urmă
Preferințele muzicale zilnice ale ascultătorilor tineri din România?! - 15 ore în urmă
ANAF și contribuabilii, pe aceeași lungime de undă - 16 ore în urmă
Cluburile sportive aflate în subordinea ANS vor fi transferate administrațiilor locale - 16 ore în urmă
Comisia de la Veneția se pronunță asupra crizei electorale din România - 16 ore în urmă
Coca-Cola retrage produse din Europa - 16 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Vindecarea Copilului Interior – De ce este atât de important să ne întoarcem către noi înșine?
În fiecare dintre noi trăiește un copil interior care a fost cândva plin de bucurie, de curiozitate și de dorința de a fi iubit necondiționat. Dar pe măsură ce am crescut, mulți dintre noi am învățat să ascundem acea parte din noi, să ne protejăm de dezamăgiri și respingeri. Am învățat că, pentru a fi acceptați, trebuie să fim „suficient de buni”, „suficient de cuminți” sau „suficient de tăcuți”.
Pentru mulți, această cenzură emoțională a devenit un mod de viață, un mecanism de protecție pentru a evita durerea. Și totuși, acea fetiță sau băiețel din noi rămâne acolo, așteptând cu disperare ca cineva să se întoarcă după el, să-l țină în brațe și să-i spună că este suficient exact așa cum este. Stephanie Stahl, în cartea sa „Vindecarea copilului interior”, descrie atât de bine această dualitate. Spune ea: “E o fetiță înăuntrul meu care încă crede că, dacă va fi destul de tăcută, dacă se comportă suficient de bine, cineva se va întoarce după ea. Dar femeia care am devenit știe acum că nimeni nu se întoarce după ea, în afară de mine”.
Și aici vine întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții: Cine se întoarce după copilul nostru interior? Cine îi oferă acea iubire, protecție și acceptare după care a tânjit atâta timp? În lumea în care trăim, suntem mereu grăbiți, mereu ocupați să bifăm sarcini, să satisfacem cerințele celorlalți și să menținem aparențele. Dar în tot acest zgomot, uităm adesea să ascultăm acea voce tăcută din noi, vocea copilului interior care încă speră la iubire și atenție. De multe ori, în cadrul terapiei, întâlnesc oameni care, deși au succes în viața profesională, simt un gol inexplicabil în interior. Mulți dintre ei se confruntă cu anxietate, tristețe sau o senzație de neîmplinire pe care nu o pot înțelege pe deplin. În cele din urmă, ajungem să descoperim că aceste sentimente provin din rănile nevindecate ale copilului interior – acel copil care a fost ignorat, neînțeles sau care a simțit că nu este niciodată suficient de bun.
Un exemplu real din experiența mea profesională: o femeie de 35 de ani, cu o carieră de succes, a venit la terapie cu un sentiment de anxietate profundă și o nevoie constantă de aprobare din partea celor din jur. Pe măsură ce am lucrat împreună, a realizat că această anxietate își avea rădăcinile în copilăria ei, când simțea că trebuie să fie perfectă pentru a primi iubirea părinților ei. A învățat să fie „cuminte” și „perfectă” pentru a fi acceptată, dar prețul pe care l-a plătit a fost pierderea autenticității sale. Însă, ce putem face pentru a ne vindeca? Cum ne putem întoarce după acel copil interior care încă suferă? Un pas important este să începem să-l ascultăm. Să ne facem timp să ne reconectăm cu acea parte din noi care a fost neglijată.
Un exercițiu pe care îl recomand adesea este să închidem ochii și să ne imaginăm că ne întâlnim cu copilul nostru interior. Să-l întrebăm: „De ce ai nevoie? Ce pot să fac pentru tine acum?”. Poate că acest copil are nevoie să fie ținut în brațe, să i se spună că este iubit și apreciat exact așa cum este.
Vindecarea copilului interior înseamnă a ne oferi nouă înșine acea iubire pe care, poate, nu am primit-o la momentul potrivit. Nu este un proces ușor și nu se întâmplă peste noapte, dar este cel mai frumos dar pe care ni-l putem oferi nouă înșine. Imaginați-vă cum ar fi să trăiți fără acel gol din suflet, fără acea voce care vă spune că „nu sunteți suficient de buni”. Imaginați-vă cum ar fi să vă treziți dimineața cu sentimentul că sunteți exact acolo unde trebuie să fiți, că sunteți suficienți exact așa cum sunteți.
Așadar, dragi cititori, vă provoc să vă întoarceți după copilul vostru interior. Să-l țineți în brațe, să-l ascultați și să-l iubiți. Nimeni altcineva nu o va face în locul vostru. Voi sunteți singurii care vă puteți oferi acea vindecare și acea iubire de care aveți nevoie. Sper că aceste cuvinte v-au atins și că v-au adus puțină lumină în suflet. Vindecarea este un drum lung, dar merită fiecare pas pe care îl faceți.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și