„Zilele de pe urmă ale epocii socialiste” au rămas adânc întipărite în mințile maramureșenilor. Cei care au prins vremurile își aduc aminte acea perioadă, în care necunoscutul era la ordinea zilei.
Pe de o parte, oamenii erau entuziaști, dar pe de altă parte, trăiau și o frică, aceea că ar putea fi un simplu foc de paie și că regimul comunist va reprima revoltele din țară și că s-ar putea întoarce de unde au plecat.
Pe Dumitru Dumuța, secretar al județului Maramureș multă vreme, l-a prins Revoluția din 1989, ca primar al Arinișului, care îngolba Asuajul și Băița de sub Codru. „În 16 decembrie, tocmai tăiasem porcul. Eram acasă. Pe la ora 18.00, m-a sunat cineva de la Comitetul Județean de Partid, prin care mi se spunea să fiu prezent degrabă în Baia Mare. La ora 21.00, mă aflam deja acolo. Nu ni s-a spus mare lucru, doar ni s-a atras atenția să menținem ordinea și disciplina. M-am întors acasă, pentru ca în 19 decembrie să ni se trimită, în teritoriu, muniție pentru garda patriotică. Ni s-a atras atenția să menținem permanența la primărie”, relata Dumitru Dumuța pentru proiectul „Baia Mare de altădată”.
Acesta și-a continuat relatarea evenimentelor din decembrie 1989 ca și cum ar fi fost ieri. „În data de 20 decembrie, noaptea, gărzile ne-au luat muniția, acest lucru întâmplându-se în toată țara. Și a fost mai bine așa, pentru că s-au evitat situații în care posturile de poliție să fie vandalizate. În data de 21 decembrie, a avut loc o nouă întâlnire. Țin minte că ne-a luat Vasile Bărbuleț, președintele Consiliului Popular de atunci, deoparte, pe mine și pe încă patru care am întârziat. Ne-a spus „Ați văzut mitingul la televizor? Nu cred că se va întâmpla și la noi, dar fiți pregătiți”. La plecare, ne-a zis ceva ce nu am înțeles atunci. Ne-a spus: „Bă, băieți, indiferent ce se va întâmpla, să nu vă distrugeți țara”. Atunci l-am văzut pentru ultima dată”, a relatat Dumuța. În data de 22 decembrie, mii de oameni au ieșit în stradă, în Baia Mare, în zona Palatului Administrativ, în semn de solidaritate cu ceea ce se întâmpla în toată țara. Imaginile sunt grăitoare și rămân ca documente.
Ce a urmat? Firesc, desigur, preluarea puterii. „În 23 decembrie 1989, a avut loc prima întâlnire a Frontului Salvării Naționale, în Baia Mare, în Sala Mare a Palatului Administrativ. Era multă lume pe care nu o cunoșteam. Era un soi de entuziasm amestecat cu frică. Circulau fel și fel de zvonuri, despre o intoxicație în masă, prin rețeaua de alimentare cu apă sau despre faptul că va fi atacată Poșta. Era o stare de panică. În schimb, în satele prin care am trecut, lumea striga „Trăiască România Liberă!”. La mașinile noastre ne-au pus ecusoane cu tricolor, ca să ne recunoaștem. Existau și zvonuri conform cărora Bărbuleț ar urma să atace Baia Mare, cu Securitatea de la Șomcuta. Am aflat apoi că Bărbuleț era în custodia armatei. Cu toate astea, nimeni din cei aflați la Palatul Administrativ nu a infirmat ipoteza atacului. A fost atunci și un foc de armă. Unul singur. Unui militar mai emotiv i s-a descărcat arma. Tot atunci, în Baia Mare au patrulat două-trei transportatoare blindate și s-au instituit filtre formate din garda revoluționarilor la intrările în oraș. S-au luat măsuri de pază la toate instituțiile”, a povestit Dumuța.
Și-au pierdut viața și maramureșeni, la revoluție. Eroii martiri ai județului Maramureș sunt: Antoniu Tiberiu Florian (26.12.1969, Sighet – 17.12.1989, Timișoara), Dan Mițiți (01.02.1971, Baia Mare – 22.12.1989, Sibiu), Pavel Pricop ( 14.09.1969, Baia Mare – 22.12.1989, București), Daniel Horea (07.08.1969, Baia Sprie – 23.12.1989, Otopeni), Victor Motica (27.04.1953, Baia Mare – 23.12.1989, Blandiana, Alba).
Schimbarea de gardă l-a prins pe Dumitru Dumuța acasă, la Băița de sub Codru. Și aici s-a instaurat starea de panică, din cauza unei diversiuni. „Au fost și momente de diversiune. Așa, ca o glumă… În data de 25 decembrie eram acasă, în familie, moment în care am fost sunat să mi se spune că Băița de sub Codru va fi atacată de o unitate de blindate. Nu știam ce unitate de blindate, că noi nu aveam așa ceva în zonă. Fata de la centrală a vrut să plece acasă, pentru că îi era frică. Apoi, am primit încă un telefon, prin care ni se spunea că la noi sunt mulți morți și răniți rezultați în urma atacului. Le-am spus că da, sunt mulți morți, dar de beți. Era ziua de Crăciun”, a povestit Dumuța. Evident că povestea Revoluției din 1989 va dăinui în sufletele comunității, chiar și în inimile celor care au fost poate prea mici ca să înțeleagă ceea ce s-a întâmplat. Din păcate, manualele de istorie existente sunt insuficient completate cu acest eveniment important al nației noastre. Asta poate și pentru că sunt încă în conducere persoane care s-au făcut vinovate de ororile de atunci. Că tot vorbeam despre educație, poate că s-ar cuveni să avem un opțional, dacă nu o materie complexă, pentru copii, probabil în liceu, cu ceea ce s-a întâmplat atunci, atât la nivel național, cât și în teritoriu. Ar fi o reparație morală pentru cei care încă speră la aflarea unui adevăr istoric.
C.Ț.
Foto – David Lajos și public domain
