Alocațiile de stat pentru copii vor crește de la 1 ianuarie 2025 - 4 ore în urmă
Mulți turiști au ales să petreacă Crăciunul la pensiunile din Maramureș - 4 ore în urmă
Programul ierarhilor maramureșeni, duminică, 29 decembrie - 8 ore în urmă
Se fac înscrieri la Raliul Zăpezii, aflat la cea de-a XV a ediție - 9 ore în urmă
Patinoarul, distracția copiilor aflați în vacanță - 10 ore în urmă
Florian Mătăsaru, dirijorul Fanfarei Municipale, împlinește astăzi o frumoasă vârstă - 13 ore în urmă
Călătoria lui Anton Joseph la Nürnberg pe vremea COVIDULUI-19 – proză scurtă de Marian Ilea - 14 ore în urmă
Ce putem face cu mâncarea care ne-a rămas după Masa de Crăciun - 14 ore în urmă
Elevii Ansamblului „Flori de Maramureș”, participanți ai Festivalului de datini și obiceiuri de iarnă „Marmația” - 15 ore în urmă
Tinerii parohiei Dumbrăvița duc tradiția mai departe; Au colindat întreg satul, aducând bucurie și lumină prin scenetele tradiționale „Irod” și „Irodaş” - 1 zi în urmă
Clădirile din Baia Mare spun povești: Despre casa nr. 16 din Piața Libertății
Centrul vechi al orașului Baia Mare ascunde numeroase povești neștiute încă de locuitorii de azi. Fiecare clădire are un farmec aparte, care te îmbie să-i afli istoria.
Azi vă invităm să citiți despre clădirea de la numărul 16 din Piața Libertății, aflată între Casa Lendvay și Muzeul Memorial Gheza Vida. De-a lungul timpului, aceasta a fost locuința a numeroase familii și, de asemenea, a adăpostit mulți comercianți.
„Clădirea a aparținut lui Teleki Ádám, iar mai târziu a intrat în proprietatea familiei Apor. În februarie 1849, în această clădire a înnoptat poetul Petőfi Sandor, la vremea respectivă el fiind curierul generalului Bem.
În anul 1861, răspunzând invitației familiei Apor, a petrecut în Baia Mare 10 luni, Erkel Gyula, fiul compzitorului Erkel Ferenc. În timpul șederii sale, el a compus o piesă pentru pian intitulată „Amintiri din Baia Mare”, pe care a aranjat-o pentru voce și orchestră. În același timp, a acordat meditații copiilor familiilor înstărite.
Mai târziu, clădirea a aparținut familiei Husovszky, astfel a fost numită casa Husovszky. Potrivit unor surse, strămoșii familiei Husovszky provin din Polonia, au ajuns pe meleagurile noastre în secolul al XIV-lea.
Capul familiei, Husovszky József (seniorul), a fost un mare comerciant, miner privat, proprietar de mină, membru al consiliului municipal și cenzor al băncii de economii a orașului. Pe lângă acestea, a fost un susținător al vieții culturale din Baia Mare. Parterul acestei clădiri a fost dat în chirie unor comercianți. Printre care îi amintim: 1899 – Rosenberger Mor – zugrav; 1900 – Iring M. – magazin de ceasuri și bijuterii; 1916 – Birnbaum Mariska – croitorie.
În această clădire a mai locuit și nepoata lui Husovszky József, Elisabeta împreună cu soțul ei, colonelul Gheorghe Petrescu. S-au căsătorit în 1932, la Caransebeș, fiind a doua căsătorie pentru amândoi. Au crescut împreună copiii din căsătoria anterioară și comună.
Gheorghe Petrescu s-a născut în 1891 la Târgu Jiu. A urmat școala în orașul natal, a absolvit Școala de Ofițeri din București, apoi a terminat dreptul. După absolvirea școlii de război din București, în 1919-1922, a făcut parte din Statul Major al armatei. Participarea sa eroică în Al Doilea Război Balcanic din 1913, precum și în Primul Război Mondial din 1914-1919, respectiv împotriva trupelor bolșevice care ocupau Budapesta, i-au adus înalte distincții de stat.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, a avansat treptat în ierarhia militară, conducând Regimentul 7 de grăniceri din Baia Mare, fiind colonel în 1937-1938. Între 1938 și 1940, a alternat în funcția de prefect în județele Sălaj și Olt, și a fost general de brigadă în Radăuți. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost profesor de istorie la Liceul Gheorghe Șincai din Baia Mare. În 1952, a fost evacuat din motive politice și întemnițat, pe rând, la Satu Mare, apoi la Gherla, Caransebeș și Jilava.
După eliberare, a fost nevoit să schimbe domiciliul forțat, fără drept de muncă, în Ocna Șugatag, Șomcuta Mare și Baia Mare, unde s-a stabilit din nou. În cele din urmă, a lucrat ca muncitor necalificat la intreprinderi de drumuri și de construcții locale și zonale. În 1962, i s-a atribuit un apartament și a primit dreptul la pensie.
A murit patru ani mai târziu, în 1966. A fost înmormântat în cimitirul romano-catolic din Baia Mare, unde este înhumată și soția sa, Elisabeta, decedată în 1978. Gheorghe Petrescu a primit titlul de Cetățean de Onoare al orașului post-mortem în 2005. Atunci, pe fațada casei Husovszky a fost amplasată o placă în memoria sa”, se precizează pe pagina Baia Mare Vintage.