Ninsori de aprilie în Maramureș | video - 6 ore în urmă
Egal pentru Minaur la Satu Mare în a treia etapă din play-off - 8 ore în urmă
Știința Explorări, învinsă în primul meci pentru locurile 7-8 - 9 ore în urmă
Trupa „Syn Ze Sase Tri” a făcut senzație în Baia Mare - 13 ore în urmă
Bârsana i-a fost leagăn, Maramureșul chemare – Povestea dascălului Petre Lenghel-Izanu - 13 ore în urmă
Proiectul Catehetic „Moștenitorii credinței ortodoxe strămoșești din Dumbrăvița Maramureșului” a ajuns la final - 13 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca – pildă de multă nevoință prin adâncă și nesfârșită pocăință - 14 ore în urmă
„Comoara Iepurașului” îi așteaptă pe cei mici la Satulung - 14 ore în urmă
Târgul de Florii – Meșteri și Meșteșuguri Tradiționale Maramureșene va avea loc în Baia Mare - 16 ore în urmă
Concert de pricesne și muzică religioasă „Din suflet de creștin” - 17 ore în urmă
De vorbă cu Ileana lui Pintiucă din Breb: „Coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă”
Maramureșul nostru are încă bătrâni cu povești de viață simple, dar impresionante. Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (prin Rada Pavel) ne-o prezintă azi pe Ileana lui Pintiucă din Breb.
Aceasta coase mult, iar în această perioadă face cămeși pentru familie: pentru noră, pentru nepoata din casă, pentru cealaltă nepoată. Iată cum spune că o fost viața în Maramureș pe vremuri, când era ea cocoană.
„Io n-am făcut numa 4 clase, când am fo de 11 ani, am terminat cu școala. Mă mânau părinții la marhă pă câmp și meream cu ele la pășune. Și ne strângeam acolo-n câmp mai mulți prunci, cocoane și mai mari și mai mici și acolo coseam. Și cele mai mari le-nvățau și pă cele mai mici să coasem. Și coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă.
Atunci, pă cele timpuri, ne dădea mama pânză țesută de ea, să ne coasem cămășucă. De nu-ți coseai, nu te puteai îmbrăca, nu aveai de unde lua. Așe o fo lumea. Se purtau haine făcute cu mâna. Și făceam și gubare de lână, obdiele la picioare, tăte de mână, așe ne-am gospodărit noi. N-ai mers pă ptiaț să te-mbraci cu 10 lei de sus până jos. Atuncea și să fi avut leii, nu aveai de unde lua haine…”, povestește maramureșeanca.