Catedrala Episcopală din Baia Mare pune dispoziția credincioșilor 10.000 de sticle cu Aghiasma Mare - 2 ore în urmă
Semințe flori și semințe plante: alegeri inspirate pentru grădina ta - 12 ore în urmă
Incendiu la o braserie din Baia Mare - 13 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Oglinda relațiilor noastre – Lecțiile lui Guy Corneau - 17 ore în urmă
Examenul și lucrarea de licență devin obligatorii - în urmă
Scurte îndrumări tipiconale la Praznicul Botezului Domnului - în urmă
Iernile copilăriei de altădată erau despre haine tricotate de bunicuțe - în urmă
Off-road ilegal oprit la Cavnic - 1 zi în urmă
Excursie pe Creasta Cocoșului în prima zi a noului an - 1 zi în urmă
Câine accidentat pe pârtie; Salvamontiștii maramureșeni au intervenit imediat - 2 zile în urmă
De vorbă cu Ileana lui Pintiucă din Breb: „Coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă”
Maramureșul nostru are încă bătrâni cu povești de viață simple, dar impresionante. Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (prin Rada Pavel) ne-o prezintă azi pe Ileana lui Pintiucă din Breb.
Aceasta coase mult, iar în această perioadă face cămeși pentru familie: pentru noră, pentru nepoata din casă, pentru cealaltă nepoată. Iată cum spune că o fost viața în Maramureș pe vremuri, când era ea cocoană.
„Io n-am făcut numa 4 clase, când am fo de 11 ani, am terminat cu școala. Mă mânau părinții la marhă pă câmp și meream cu ele la pășune. Și ne strângeam acolo-n câmp mai mulți prunci, cocoane și mai mari și mai mici și acolo coseam. Și cele mai mari le-nvățau și pă cele mai mici să coasem. Și coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă.
Atunci, pă cele timpuri, ne dădea mama pânză țesută de ea, să ne coasem cămășucă. De nu-ți coseai, nu te puteai îmbrăca, nu aveai de unde lua. Așe o fo lumea. Se purtau haine făcute cu mâna. Și făceam și gubare de lână, obdiele la picioare, tăte de mână, așe ne-am gospodărit noi. N-ai mers pă ptiaț să te-mbraci cu 10 lei de sus până jos. Atuncea și să fi avut leii, nu aveai de unde lua haine…”, povestește maramureșeanca.