Ziua Universală a Iei este sărbătorită anual pe 24 iunie, începând din 2013, în ţara noastră şi în comunităţile româneşti din peste 100 de oraşe din întreaga lume.
Cunoscută la nivel local şi sub numele de ie, cămeşe, spăcel, ciupag etc., cămaşa, în cadrul portului femeiesc tradiţional românesc, a intrat în conştiinţa publică cu prima denominaţie, devenită generică. Ia a reprezentat întotdeauna piesa principală, care prin ornamentică, prin calitatea materialelor şi a execuţiei, punea în evidenţă statutul social-economic şi personalitatea purtătoarei, potrivit www.muzeul-etnografic.ro.
În județul nostru putem spune că lumea încă îmbracă portul tradițional, dar nu ca pe vremuri. Este de apreciat însă că mai sunt tineri care apreciază straiele tradiționale și că le poartă cu diferite ocazii.
„Costumul popular pentru mine nu este doar o simplă îmbrăcăminte ce se ia în zilele de sărbătoare. Costumul popular are viață, are trecut, are râs, joc, voie bună, poate plâns și dezamăgire. Mi-e drag săă îmbrac cămăși vechi, cusute cu mâna de femeile harnice, deoarece acestea sunt vii, sunt făcute cu suflet, cu iubire, cu stăruință și cu drag. Când îmbrac costumul popular simt ca-mi port strămoșii, rădăcinile, nu este sentiment mai frumos.
Majoritatea cămășilor mele sunt moștenite de la mama mea, însă încerc să colecționez cât mai mult, să mă bucur de frumusețea a cât mai multe, pentru că, nu-i asa, ne place să vedem oameni îmbrăcați românește, dar noi nu ne îmbrăcăm. Susținem sus și tare, de multe ori, că unii oameni sunt exemplu, că nu este zi de sărbătoare să nu își ia portul lor și sa meargă la biserică, ori la nunta, ori la joc, dar ne place să privim, să admirăm și atât.
Desigur că este mult mai comod să te îmbraci civil, însă prin port tu te indetifici cu cine și de unde ești, cu trăirile tale și-ale neamului tău. Încurajez pe acestă cale lumea să poarte și costum popular, fie că e din Țara Maramureșului, Chioarului sau a Lăpușului. Nu lăsați să se piarda cojoacele, cămășile, poalele, aveți grija de ele ca de cea mai de preț comoară, pentru că sunt simbolurile rădăcinilor, a familiei și a neamului nostru românesc”, a declarat Avram Ancuța, o tânără din Chiuzbaia.
Laura Melinda Tătăran este studentă la Etnologie, la Facultate de Litere din Baia Mare, și vorbește atât de frumos despre straiele tradiționale, pe care le poartă cu mare drag de atâtea ori. Mărturisirea acestei tinere chiar te pune pe gânduri…
„Pentru mine, portul tradițional reprezintă legătura de peste ani cu strămoșii mei, semnele cusute sunt un alfabet care vorbește despre noi: ce-am crezut, ce-am iubit, ce am fost si ce-am putea fi. Pentru mine povestea de dragoste cu portul tradițional a început cu un dor, un dor de a fi codreancă și trebuie să recunosc și eu am fost invidioasă, pentru că vedeam costume frumoase pe oameni, vedeam obiecte la muzeu frumos expuse sau chiar oameni care le aveau și le foloseau, așa că m-am hotărât să „cotrobăi” și eu în lăzile bunicii și să scot la soare mândrețe de cămăși.
