„Viața secretă a tablourilor (Cetatea de la Huszt)” – premieră la Teatrul Municipal Baia Mare - 3 ore în urmă
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, a sărbătorit Ziua Internațională a Puzzle-ului - 4 ore în urmă
Nicoară Timiș – un secol de la naștere, un veac de tradiție păstrată - 5 ore în urmă
Locotenent-colonel SRI a delapidat aproape un milion de lei - 5 ore în urmă
Apel umanitar: Doi vârstnici din Baia Mare au nevoie de ajutor după ce focul le-a distrus locuința - 5 ore în urmă
Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare continuă recrutările - 6 ore în urmă
La Spitalul Județean Baia Mare se suspendă programul de vizită pentru o perioadă - 6 ore în urmă
Alegeri locale parțiale la Ulmeni pe 4 mai 2025, după demisia fostului primar - 7 ore în urmă
Un început de an plin de ambiție pentru primarul Ion Sorin Timiș - 7 ore în urmă
Evreii din Vișeu de Sus - 10 ore în urmă
Piața Cetății, locul care a „găzduit” cele mai multe biserici dea lungul timpului
Piața Cetății din Baia Mare este în prezent un mic părculeț în care băimărenii se bucură de un moment de liniște. Dar nu doar băimărenii, ci și turiștii, pentru că au ce să vadă aici. După reabilitarea vechiului „Țintirim”, cum era cunoscut băimărenilor, vestigiile vechilor biserici au fost puse în evidență și acum pot fi admirate de către vizitatori. „Acest spațiu relativ mic a «găzduit» de-a lungul timpului locațiile a patru biserici. Este vorba despre biserica parohială «Sfântul Ștefan» (finalizată în anul 1387- demantelată în anul 1847), biserica «Sfântul Martin»- dată incertă de construcție, demolată cu ocazia ridicării bisericii «Sfînta Treime» între anii 1718-1720 și, în sfârșit, al patrulea edificiu a fost biserica «Sfânta Ecaterina» despre care singura mențiune documentară este din anul 1724”, explică muzeografa Lucia Pop de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie (MJIA) Maramureș.
Turnul, singurul edificiu rămas în picioare până azi
„Povestea acestor biserici și implicit a vieții comunitare în diferite etape de evoluție pot fi cunoscute vizitând vestigiile valorificate printr-un amplu proiect de reabilitare (2011-2015), un veritabil muzeu în aer liber care, de altfel, constituie actuala configurație a Pieței Cetății”, mai arată muzeografa.
Turnul Ștefan este singurul edificiu rămas în picioare până azi, o fotografie datată la 1890 arătând chiar și ora pe care o indica orologiul.
Turnul Ștefan este turnul-clopotniță al fostei biserici. Inițial acoperișul era prevăzut cu un „coif baroc”, însă peparcursul anilor a suferit mai multe incendii urmate de reabilitări. Astfel, ulterior a fost schimbat acoperișul și a căpătat un foișor, care a fost folosit ca punct de observare pentru incendii sau atacuri.
Prima atestare documentară a bisericii parohiale „Sfântul Ștefan”, de rit romano-catolic, datează din 1347, însă construcția este inaugurată oficial abia în 1387.
Construit pentru a marca victoria lui Ioan de Hunedoara
Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul.
Muzeografa mai arată că la 1847 au fost înlăturate definitiv ruinele vechii biserici gotice (din care a rămas doar turnul, astăzi). „Autoritățile locale de atunci au luat această hotărâre deoarece ruinele instabile constituiau o amenințare la adresa siguranței locuitorilor. Astfel, ceva mai târziu, în mica piață din vecinătatea turnului (singurul element de arhitectură rămas în picioare) a fost amenajat un parc de agrement, destinație pe care a păstrat-o mai bine de 100 de ani”, mai spune muzeografa.
Secretele vechiului „țintirim”
Denumirea de „Ţintirim”, care înseamnă, de fapt, „cimitir”, nu a fost întâmplătoare, deoarece în epoca medievală, aici era un cimitir (cum se obișnuiește ș iazi, în vecinătatea bisericilor). În 2012, când au început lucrările de reabilitare, mai întâi s-a făcut excavații, ocazie cu care au fost exhumat mai multe oseminte din cele peste 700 de morminte găste aici, dar tot atunci au fost descoperite vestigiile vechilor biserici și au fost puse în valoare.
O echipă de cercetători de la Muzeul Județean de Istorie în colaborare cu o echipă de cercetători din Boston au studiat atunci osemintele, analizând motivele care au dus la decesele celor înhumați acolo. Dincolo de dovezile care conduceau la boli profesionale specific mineritului, o serie de oseminte (câteva zeci) prezentau o rană inexplicabilă în cranii, toate în aceeași poziție, adulți și copii. Acest indiciu a rămas, până azi, fără o explicație clară pentru cercetători.