Maramureșul este recunoscut și apreciat în întreaga țară datorită obiceiurilor, tradițiilor și destinațiilor turistice înmiresmate cu istorie, ceea ce-l fac adesea inconfundabil și unic pe fond cu alte regiuni din România. O astfel de destinație se regăsește și în Rogoz, un sat aflat la o aruncătură de băț de orașul Târgu Lăpuș, un sat – emblemă a hărniciei și loialității comunității față de tradiție și de cele sfinte.
Aici, în inima satului, la marginea unui drum care face legătura cu localitatea învecinată: Libotin, se întrezărește din depărtare în liniștea cimitirului, turnul înalt și măreț al unei falnice biserici, declarată Monument UNESCO odată cu anul 1999. Biserica reprezintă astăzi o mândrie a comunității locale și totodată, un edificiu a cărei existență este îmbibată în bogate semnificații, grație detaliilor unice pe care le întâlnim în acest loc.
Biserica a fost construită în anul 1663 din lemn de ulm, pe locul unei alte biserici care a fost incendiată ca urmare a invaziei tătarilor din anul 1661. Nefiind o construcție de mari dimensiuni, dar cu detalii care-i surprind unicitatea, biserica era inima comunității; reprezenta locul în care se întâmplau cele mai importante evenimente, locul unde toate înțelegerile erau respectate și dreptatea era împărțită, povestește preotul paroh Ioan Hojda: „Bisericuţa este de dimensiuni mici, detaliu specific bisericilor noastre, cu Pronaos, Naos şi Altar, dar care are totuși câteva elemente mai aparte”. Ușa de acces, poziționată pe partea sudică a construcției, și nu pe cea vestică cum ar fi în mod obișnuit, este un prim element care nuanțează autenticitatea bisericii: „Ușa este mică și poziționată în partea aceasta dintr-un motiv foarte practic. Pronaosul, prima încăpere în care stăteau femeile în acea vreme, neavând ferestre, poziționarea ușii în această parte s-a realizat cu scopul de a ilumina încăperea. Astfel, odată ce răsare soarele până la asfințit, partea aceasta este tot timpul iluminată.” – menționează preotul paroh.
Un detaliu bogat în semnificații reprezintă și dimensiunea ușii: un simbol al smereniei prin plecăciunea la intrarea în biserică; dat fiind faptul că atacurile tătarilor aveau loc de cele mai multe ori călare pe cai, dimensiunea mică a ușii s-a realizat tocmai din dorința de a împiedica accesul cailor în interiorul bisericii. Din punct de vedere istoric, satul Rogoz a aparținut de Cetatea Ciceului aflată sub stăpânirea lui Ștefan cel Mare, un domnitor de statură medie – trăsătură specifică oamenilor vremii respective.
Ușa
Pronaosul, prima parte a bisericii este locul în care se poate identifica marea de picturi murale, momentele biblice pictate direct pe suprafața lemnului de către Radu Munteanu în anul 1785 și care invită vizitatorii într-o călătorie spre trecut. Tot în aceeași încăpere, precum și în oricare alt loc din interior, semne ale inventivității meșterilor, întâlnim câteva deschideri în pereți cu rol de ventilare a interiorului bisericii.
Pronaosul
Pictura murală realizată pe lemn
Deschiderile pereților cu rol de ventilare
În Naos, încăperea în care bărbații luau parte la Sfânta Liturghie, există și aici câteva elemente prin a căror simbolistică, conferă originalitate lăcașului: Cafasul (balconul), construit în anul 1834 este locul din care copiii încununau programul liturgic prin cântările bisericești, și care surprinde astăzi ochii vizitatorilor prin pictura și rafinamentul tehnic; Candelabrul, situat în fața Catapeteasmei, este probabil piesa de rezistență a interiorului ce îmbină măiestria artistică cu simbolurile și învățăturile creștine: „Are peste 200 de ani și are o istorie aparte. El reprezintă de fapt Pomul din mijlocul Raiului, o conexiune dintre Pământ și Divinitate. În primul rând, acesta este bogat în ornamente cu îngeri, roata vieții, păsări, strugurele și înfățișează armonia care era în Grădina Raiului după ce a zidit Dumnezeu toate. Rândul al doilea este semnul infinitului, mai exact Dumnezeu. Ca să ajungem la întâlnirea cu El, avem nevoie de un ajutor care este reprezentat de pasărea aceasta bicefală, ce reprezintă pe Duhul Sfânt. De ce are două capete? Pentru că întâi de toate reprezintă Vechiul și Noul Testament, iar pe de altă parte reprezintă binele și răul.” – povestește Ioan Hojda, preotul paroh.
Naosul
Cafasul (balconul)
Candelabrul la baza căruia se găsește pasărea bicefală
Iconostasul
Un moment unic care se petrece în spațiul sacru al Altarului bisericii, unul nemaiîntâlnit în cadrul altor lăcașe de cult, după cum relatează preotul, se întâmplă o singură dată pe an în perioada 6 – 15 august când timp de o jumătate de oră, lumina soarelui pătrunde prin geamul semirotund, luminând Sfânta Masă.
Altarul
Nici partea exterioară a bisericii nu este lipsită de prețiozitate, deoarece se întrezăresc caracteristici pe cât de neobișnuite, pe atât de speciale. Terminațiile acoperișului iau forma capetelor de cal așezate „grumaz peste grumaz”, un simbol al dragostei purtată semenilor. Calul era animalul de a cărei existență se leagă astăzi istoria bisericii, dar care a reprezentat pentru comunitatea vremii respective principalul sprijin în realizarea oricăror acțiuni. Un alt aspect pe care-l regăsim atât în interiorul cât și în exteriorul bisericii, este motivul „funiei vieții” la mijlocul căreia se găsește rozeta, loc în care se produce „ruptura” reprezentată de trecerea omului în neființă: „Când se rupe funia, acela este momentul întâlnirii noastre cu Dumnezeu. În rozetă, se află semnul creștinătății, semnul Sfintei Cruci, cele 4 punctulețe care reprezintă atât cele 4 puncte cardinale ale pământului, cât și elementele din care s-a realizat întreg Universul: pământul, aerul, apa și focul” – subliniază preotul.
Terminațiile în forma capetelor de cal așezate „grumaz peste grumaz”
„Funia vieții” la mijlocul căreia se află rozeta – interior și exterior
De o esențialitate absolută și inconfundabilă în acest areal reprezintă prezența turnului, a cărei semnificații constituie o punte de legătură spre un alt punct-cheie la fel de sugestiv din punct de vedere simbolic: „masa moșilor”. Pornind de la baza turnului bisericii, din punct de vedere estetico-compozițional, se regăsește o treaptă care semnifică potrivit spuselor preotului paroh Ioan Hojda, „pasul spre veșnicie”, deci călătoria omului spre Împărăția Cerurilor odată cu despărțirea de cele pământești. Aruncând o privire în partea superioară, turnul este prevăzut cu un foișor în care era așezat clopotul cu rol de chemare a credincioșilor la biserică, dar și în avertizarea unor posibile invazii ale tătarilor datorită utilității sale ca observator. Acoperișul foișorului este locul din care pornește coiful turnului, prevăzut de asemenea cu 2 trepte care reprezintă dualitatea ființei Lui Iisus Hristos – om și Dumnezeu, și care-l împarte în 3 secțiuni reprezentative ale Sfintei Treimi – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Un aspect distinctiv al coifului este prezența cele 4 turnulețe situate la baza acestuia, a căror simbolistică este adânc înrădăcinată în istoria bisericii: „Existența acestor 4 turnulețe arată importanța comunității din acea vreme. Rogozul era un sat de mărime medie iar bisericile din satele mici nu beneficiau de aceste 4 turnulețe. Acestea se referă la sfatul bătrânilor care în Rogoz, decidea ce se întâmplă în comunitate; un fel de Consiliu Local, iar pe de altă parte, acesta avea puterea judecătorească în eventualitatea în care dacă de exemplu prindeau un hoț, bătrânii erau cei care aplicau pedeapsa pe care o considerau ei de cuviință, fără a condamna la moarte, susținând că doar Dumnezeu așa cum dă viață, tot El o și ia. Aceste judecăți și evenimente din comunitate aveau loc la umbra bisericii, pe partea nordică unde se afla masa moșilor, o masă la care avea loc un membru din fiecare familie a comunității, unde se adunau de fiecare dată după terminarea Sfintei Liturghii”. – menționează pr. Ioan Hojda.
Atât în vârful turnului, cât și pe acoperișul Altarului se înalță o cruce, prin a cărui stil unic pare să atingă cerul. În partea superioară a acesteia se poate distinge cu ușurință o semilună, elementul care în mentalitatea populară simbolizează protecția Maicii Domnului împotriva invaziilor tătare.
Turnul bisericii
„Masa moșilor”
Crucile cu forma semilunii în partea superioară
La cei 360 de ani de existență pe care-i aniversează anul acesta, lăcașul își menține deschise în continuare porțile pentru credincioșii dornici să-i calce pragul, fie pentru a intra în contact cu trecutul tumultos, fie pentru a oficia două dintre evenimentele de mare însemnătate ale vieții: Sfânta Taină a Botezului și a Cununiei.
Biserica de lemn cu Hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, datorită valorilor simbolice pe care creștinii le păstrează și venerează cu sfințenie, reprezintă după cum preotul paroh menționează, „cartea de identitate” a satului Rogoz și totodată, un atriu unic pentru rugăciune în care sacralitatea și tradiționalismul se împletesc.
Alexandru CHIRA
